De ce evităm să vorbim cu adversarii noștri politici

De ce ne închidem în bula noastră ideologică?

Politicizarea extremă a societății a devenit un risc major la nivel global. Ea alimentează conflictele sociale și scepticismul față de știință.

Pentru a depăși această divizare, avem nevoie de dialog între taberele opuse. Totuși, mulți evită complet discuțiile politice. De ce?

Ce bariere psihologice stau în spate?

Pentru că cred că adversarii lor sunt închiși și neascultători. Această evitare împiedică orice implicare semnificativă.

O echipă de cercetare condusă de psihologul André Mata de la Universitatea din Lisabona a studiat aceste bariere. Au colaborat cu colegi de la Universitatea Linköping. Ipoteza centrală era că oamenii percep adversarii ca fiind nereceptivi. Această percepție descurajează interacțiunea. Cercetătorii au proiectat studii pentru a măsura aceste percepții și au testat dacă schimbarea lor crește dispoziția la dialog.

Cum s-a desfășurat cercetarea?

În primele două studii, 198 participanți din Portugalia și 402 din Suedia au fost intervievați. Ei și-au evaluat propria receptivitate față de punctele de vedere opuse. Au răspuns la aceleași întrebări din perspectiva unui susținător al partidului lor preferat sau cel mai nepreforat. În final, au imaginat o discuție politică cu aceste persoane.

Rezultatele au dezvăluit un bias clar de percepție socială.

De ce subestimăm deschiderea adversarilor?

Participanții și-au evaluat pe sine mai receptivi decât persoana medie. De asemenea, au văzut susținătorii partidului lor ca mai deschiși decât cei ai partidului cel mai nepreforat. Când cercetătorii au comparat estimările participanților cu scorurile reale auto-raportate, a apărut un decalaj mare.

Oamenii subestimează sistematic cât de dispuși sunt adversarii lor să asculte.

Cum ne schimbăm percepția despre rivalul politic?

Pentru a verifica dacă schimarea percepției modifică dispoziția la conversație, cercetătorii au rulat un experiment cu 600 participanți suedezi.

Ce se întâmplă când rivalul pare deschis?

Ei au citit descrieri scurte ale personajelor fictive care sprijină partidul lor cel mai nepreforat. Jumătate au fost descrise ca foarte receptive la valori diferite. Cealaltă jumătate au fost descrise ca complet nereceptive.

Participanții au evaluat apoi așteptările și dispoziția lor de a interacționa cu acești rivali fictivi.

Putem corecta aceste erori de percepție?

Manipularea percepției despre deschiderea unui rival politic a schimbat reacțiile participanților.

Când rivalul era descris ca receptiv, participanții au raportat așteptări mai pozitive pentru conversația politică. De asemenea, au arătat o mai mare dispoziție de a se implica în interacțiuni casuale, nepolitice. Rivalii receptivi au fost chiar evaluați ca colegi mai buni și reprezentanți sindicale mai buni.

Ce efect are feedback-ul asupra comportamentului?

Un ultim studiu cu 120 studenți universitari din Portugalia a testat dacă o intervenție simplă corectează erorile de percepție în timp real. Participanții au ghicit cum ar răspunde susținătorii partidului lor cel mai nepreforat la întrebări despre deschidere.

Jumătate au primit feedback imediat care arăta scorurile medii reale din primul studiu. Grupul de control a ghicit fără a vedea datele reale.

Cauză sau efect: cine evită pe cine?

Vederea răspunsurilor reale din sondaje a ajustat cu succes viziunea participanților. Cei care au primit feedback factual au început să evalueze adversarii lor politici similar cu grupul de control. Actualizarea opiniilor despre grupul extern a avut un efect în lanț. Acești participanți au așteptat ca conversațiile politice să fie mai puțin stresante și mai informative. De asemenea, au devenit mai dispuși să aibă conversații nepolitice cu oameni din partidul opus.

Deși aceste experimente arată că vederea rivalilor ca deschiși crește dorința de a vorbi, dinamica inversă joacă de asemenea un rol în viața de zi cu zi. O persoană care nu-i place un rival poate convingea-se că rivalul este închiș pentru a justifica evitarea. Relația dintre evitarea conversației și presupunerea că cealaltă parte e cea mai rea poate funcționa în ambele direcții. Asta face greu să separăm cauza de efect în afara unui laborator.