După operația pe creier, un bărbat vede ochii pisicii pe fețele oamenilor

Două tulburări rare se suprapun în cazul lui Karl!

Distorsiuni vizuale după intervenția chirurgicală: un bărbat de 28 de ani percepe trăsăturile pisicii pe fețele celor din jur

În urma unei intervenții chirurgicale efectuate pe creier, un tânăr de 28 de ani din regiunea nord-estică a Statelor Unite a început să experimenteze o percepție anormală în care elemente vizuale specifice ale pisicii sale, Luna, se suprapun pe chipurile persoanelor pe care le întâlnește. Această afecțiune nu se reduce la o simplă eroare a vederii, ci constituie o tulburare rară a procesării vizuale, documentată într-un studiu științific recent.

Karl, protagonistul acestei situații, împărtășește viața cu o pisică de culoare gri cu dungi, numită Luna. Pentru el, diminețile se deschid adesea cu imaginea animalului său de companie.

Totuși, ceea ce se petrece ulterior poate fi uluitor: trăsăturile Lunei par să îl însoțească pe parcursul întregii zile.

Dacă prima imagine pe care o percepse dimineața este cea a pisicii, Karl poate observa ulterior ochii în formă de migdală, pupilele dilatate sau chiar dungile de pe blana acesteia pe fețele oamenilor pe care îi întâlnește.

Acest fenomen se manifestă atât în interacțiunile față în față, cât și atunci când privește persoanele afișate pe ecran.

Procesul funcționează însă și invers.

Dacă prima imagine pe care o vede este cea a unei persoane, anumite trăsături ale acesteia pot apărea ulterior pe fețele altor oameni sau chiar pe chipul pisicii sale.

Cu alte cuvinte, ceea ce percepe la începutul zilei pare să influențeze modul în care procesează fețele celorlalți pe parcursul zilei. Această experiență neobișnuită a fost detaliată într-un raport științific publicat în revista Cortex, în 2026.

Cazul lui Karl implică suprapunerea a două tulburări rare: palinopsia și prosopometamorfopsia (PMO).

Palinopsia este o afecțiune de percepție în care imaginile văzute anterior persistă sau reapar în câmpul vizual, chiar după ce obiectul sau persoana respectivă nu mai este prezentă.

În situația lui Karl, fenomenul nu presupune doar reapariția unei imagini complete, ci transferul unor trăsături vizuale pe alte chipuri.

Prosopometamorfopsia este o afecțiune rară în care fețele sunt percepute într-o formă distorsionată, cu modificări ale trăsăturilor faciale, ale formei ochilor sau ale altor elemente ale chipului.

În cazul bărbatului, cele două fenomene se suprapun: trăsăturile văzute la o persoană sau la pisica sa pot reapărea pe fețele altor oameni.

Legătura dintre operația pe creier și această experiență este directă. Palinopsia recurentă a lui Karl a început în urmă cu doi ani, după ce medicii i-au îndepărtat o parte din lobul temporal drept.

Intervenția a fost necesară din cauza unei malformații arteriovenoase, o anomalie în care vasele de sânge formează o rețea anormală de legături între artere și vene.

O astfel de malformație poate provoca o hemoragie cerebrală dacă nu este tratată corespunzător. Lobul temporal drept are un rol crucial în procesarea fețelor, iar afectarea acestei regiuni poate modifica modul în care creierul recunoaște și interpretează trăsăturile faciale.

Brad Duchaine, autorul principal al raportului

Brad Duchaine, autorul principal al raportului, profesor și șef al catedrei de științe psihologice și ale creierului de la Dartmouth, subliniază importanța acestui caz prin legătura dintre memorie și percepția vizuală.

„Acest caz al lui Karl, care vede trăsăturile pisicii sale în fețele umane și invers, demonstrează că trăsăturile individuale pot fi extrase din memorie și pot influența percepția noastră continuă”, afirmă cercetătorul.

Astfel, experiența bărbatului oferă un exemplu neobișnuit despre felul în care informațiile păstrate în memorie pot influența ceea ce vedem în prezent.

Experiența lui Karl a readus echipa de cercetare la un caz medical descris în urmă cu 40 de ani, tot în revista Cortex, în 1986. La acea vreme, o femeie aflată într-un autobuz a văzut un pudel în poala unui pasager.

Ulterior, a început să observe chipul câinelui pe fețele tuturor celorlalți pasageri. Femeia suferise un accident vascular cerebral cu nouă luni înainte de apariția fenomenului. Există o diferență esențială între cele două situații.

În cazul femeii, imaginea pudelului părea să se transfere integral asupra fețelor oamenilor, în timp ce în cazul lui Karl sunt preluate doar anumite componente ale feței, precum forma ochilor sau aspectul pupilelor.

Tocmai această particularitate face ca experiența bărbatului să fie relevantă pentru înțelegerea modului în care creierul separă și procesează diferitele trăsături faciale.

Un aspect remarcabil al raportului este utilizarea inteligenței artificiale pentru a ilustra experiențele vizuale ale lui Karl. Brad Duchaine a realizat inițial o schiță simplă, folosind linii, pentru a reprezenta distorsiunile descrise de pacient.

Ulterior, a introdus desenul într-un model lingvistic de mari dimensiuni, cu scopul de a transforma schița într-o imagine mai realistă. Imaginea obținută a fost prezentată lui Karl, iar cercetătorul și pacientul au colaborat pentru a modifica un set de imagini incluse în raportul științific. Prin această metodă, echipa a încercat să redea cât mai fidel ceea ce vede bărbatul, nu doar să descrie fenomenul în cuvinte.

„IA le oferă cercetătorilor ca noi capacitatea de a genera vizualizări mai precise ale ceea ce experimentează oamenii atunci când au percepții vizuale distorsionate”, explică Duchaine. Cercetătorul consideră că astfel de reprezentări pot ajuta la înțelegerea mai bună a experiențelor pacienților și la identificarea unor modalități de controlare a fenomenului. Mai mult, imaginile pot avea un rol important și în comunicarea cu medicii, familia și prietenii. Pentru o persoană care vede fețele distorsionat, poate fi dificil să explice în cuvinte exact ce se întâmplă.

O reprezentare vizuală poate face această experiență mult mai ușor de înțeles.

Un alt aspect semnalat de echipa de cercetare este dificultatea identificării corecte a prosopometamorfopsiei.

Laboratorul condus de Brad Duchaine studiază această tulburare și a primit mărturii de la peste 250 de persoane care se confruntă cu distorsiuni ale percepției fețelor.

Potrivit cercetătorului, unii pacienți au fost informați greșit că manifestările lor ar putea avea o cauză psihiatrică. În anumite cazuri, au primit chiar tratament cu medicamente antipsihotice, deși problema de care sufereau era una de natură vizuală. Acest lucru evidențiază cât de importantă este recunoașterea corectă a tulburărilor rare de percepție.

O persoană care afirmă că vede fețe deformate sau trăsături care apar pe chipurile altor oameni poate avea o problemă neurologică reală, care necesită o evaluare medicală adecvată.

Echipa lui Duchaine intenționează să continue colaborarea cu Karl pentru a studia mai aprofundat experiențele sale. Studiul, realizat de Brad Duchaine și colaboratorii săi, a fost publicat în revista Cortex sub titlul „La patruzeci de ani de la descoperirea palinopsiei «față de pudel»: transferul trăsăturilor faciale de la om la pisică și de la pisică la om”.

DOI: 10.1016/j. cortex.2026.10.003.