La 72 de ani, o pensionară merge din nou fără dureri după operația de protezare a genunchilor

Diagnostic clar: artroză bilaterală a genunchiului!

Viața continuă după protezare: povestea unei femei de 72 de ani care a redescoperit libertatea de mișcare

La 72 de ani, Camelia Chesler radiază o energie contagioasă, deși istoria ei medicală este atât de complexă încât pare imposibil de cuprins într-un singur diagnostic. Această femeie trăiește cu o afecțiune rară numită situs inversus total, în care organele interne sunt dispuse în oglindă față de anatomia standard: inima bate din partea dreaptă, ficatul se află în stânga, iar celelalte organe sunt inversate.

În plus, ea funcționează cu un singur rinichi. Totuși, nu privește corpul propriu ca o povară, ci ca o călătorie dificilă, dar care îi aparține. Timp lung, a mers cu dureri acute la genunchi, până când artroza bilaterală a erodat treptat capacitatea ei de mișcare, ducând-o inevitabil la soluția chirurgicală.

Primul pas chirurgical a fost o proteză parțială, iar cea de-a doua, efectuată cu un decalaj de aproximativ o lună și jumătate, a fost o proteză totală de genunchi realizată cu asistență robotică. „Cred că nu m-am mișcat așa de bine de aproximativ 20 de ani”, mărturisește ea acum, după cele două intervenții efectuate la Spitalul Euroclinic, parte a Rețelei de Sănătate Regina Maria, sub îndrumarea dr.

Robert Apostolescu, medic primar ortopedie-traumatologie, recunoscut ca Chirurg de Excelență și Master Surgeon în chirurgie de înlocuire articulară.

Pacienta a ajuns la medic după ce a epuizat aproape toate opțiunile non-chirurgicale. A efectuat o serie de investigații, a primit infiltrații și a încercat tratamente alternative, sperând astfel să țină sub control suferința.

Am vizitat un homeopat, am făcut infiltrații, deși imagisticile prin RMN și radiografii arătau clar diagnosticul.

Toată lumea știa că nu se poate vindeca complet, povestește ea. Abia la final a acceptat că intervenția nu se mai putea amâna. Când a cunoscut dr.

Apostolescu, a simțit imediat că a găsit specialistul potrivit.

Îl-am văzut și ascultat, și am știut: este el.

Nu am mai ezitat, își amintește doamna Chesler.

Diagnosticul era clar: artroză bilaterală a genunchiului, caracterizată prin distrugerea cartilajului la ambele articulații.

„Pacienta suferise de dureri, dar și de dificultăți semnificative la deplasare”, precizează medicul.

Deoarece cele două genunchi nu erau afectate în același mod, planul de tratament a fost diferit pentru fiecare articulație. La unul dintre ele, medicul a efectuat o protezare parțială, înlocuind doar zona deteriorată și păstrând restul structurii.

„Ligamentele încrucișate rămân intacte, recuperarea este mai rapidă și funcționarea articulației se simte mai natural”, explică dr.

Apostolescu. La celălalt genunchi, unde dauna era mai severă, s-a impus o proteză totală, realizată cu sprijinul tehnologiei robotice.

Cele două intervenții au fost programate din start.

Deoarece afecțiunea afecta ambele genunchi, medicul a informat pacienta că vor fi necesare operații pe ambele părți, la un interval de aproximativ o lună și jumătate.

După prima operație, când mi-au spus că pot pleca acasă, am răspuns: nu, așteptați puțin.

Vreau să mă programez imediat pentru a doua, povestește doamna Camelia.

Deși operațiile de înlocuire a genunchiului sunt comune în ortopedie, cazul acestei pacientei prezenta particularități care necesitau o atenție sporită din partea echipei medicale.

Această pacientă are două aspecte speciale.

Prezință situs inversus, cu inima în dreapta și toate organele inversate. În plus, are un singur rinichi, detaliază dr. Apostolescu.

Deși situsul inversus nu impactează direct articulația genunchiului, informația este crucială pentru echipa, în special în timpul anesteziei și monitorizării. Prezența unui singur rinichi impune o vigilență maximă în privința echilibrului metabolic în timpul și după intervenția.

Când ai un singur rinichi, trebuie să fii foarte atent la echilibrul organismului.

Trebuie să existe un balans, astfel încât rinichiul să poată funcționa optim și noi să putem realiza intervenția în cele mai bune condiții, subliniază medicul.

Pentru pacientă, acești detalii tehnice nu au generat panică, ci dimpotrivă, încredere.

Știam că sunt în mâini sigure.

Am rămas foarte liniștită. Cred că această atitudine contează enorm, mărturisește ea. A doua operație, cea cu proteză totală, a fost efectuată cu asistență robotică.

Totuși, medicul corectează termenul uzual: nu „robotul operează”, ci „operația este asistată robotic”.

Robotul nu este cel care efectuează intervenția.

Sunt eu, chirurgul ortoped, cel care operează. Robotul mă asistă pentru a realiza secțiunile osoase cu o precizie extremă, explică dr. Apostolescu.

Fără frică de operație, declară doamna Chesler!

Procedura robotică funcționează astfel: înainte de operație, medicul utilizează softul de planificare al sistemului pentru a modela cum va arăta genunchiul după implantarea protezei, personalizând intervenția conform anatomiei individuale. Fiecare genunchi este unic.

Fiecare persoană se naște cu picioarele mai drepte sau mai strâmbe. Este esențial să reconstruiești anatomia specifică a pacientului, pentru ca el să se simtă bine după operație și să se recupereze rapid, afirmă specialistul. Robotul execută apoi secțiunile osoase cu exactitate milimetrică.

Dacă decid să îndepărtez 9 milimetri de os, cu sprijin robotic ating exact acea măsură.

Precizia și planificarea sunt marile avantaje, menționează dr. Apostolescu.

Doamna Chesler declară că nu a simțit frică de această procedură.

Dimpotrivă, a privit tehnologia cu curiozitate și încredere.

Totul mi s-a părut frumos, deschis.

Nu erau acele săli de operație gri și reci pe care le-am văzut altundeva. Aveam senzația că sunt într-o locație prietenoasă, ca un copil, povestește ea. A fost surprinsă și de dimensiunea minimă a inciziilor.

I-am arătat unei vecine: uite cât de mici sunt.

Doar patru punctulețe, povestește pacienta, cu un zâmbet larg.

La aproximativ cinci săptămâni după a doua intervenție, doamna Camelia se deplasa deja fără cârje, folosind un baston doar pentru confort psihologic. Una dintre cele mai mari temeri ale pacienților este perioada de recuperare.

Mulți amână operația ani întregi, de teamă că recuperarea va fi dificilă. Dr. Apostolescu insistă că nu trebuie privită ca o „nenorocire”.

Pacienții nu ar trebui să fie fricoși de perioada postoperatorie.

Tehnicile au evoluat enorm. Se mobilizează imediat după intervenție: a doua zi se ridică din pat, se deplasează la toaletă și își desfac activitățile uzuale. În două-trei săptămâni, mulți scapă de cârje, explică medicul.

În cazul acestei pacientei, recuperarea a fost susținută de disciplină, optimism și exerciții riguroase. Am efectuat exercițiile.

Mi s-a recomandat 400 de mișcări, dar eu am făcut 600. Stau, ascult un podcast și le executu, povestește ea. A ales să se miște cât mai mult în casă, refuzând imobilitatea.

Urc și cobor scările în fiecare zi.

M-am mutat într-o mansardă tocmai pentru a mă forța să mă mișc mai mult, menționează ea. Pentru medic, atitudinea mentală are un impact major.

Vârsta contează, desigur.

Un pacient de 50 de ani se recuperează diferit decât unul de 80 de ani, dar mintea contează la fel de mult. Pacienții care înțeleg procesul, sunt optimiști și fac exercițiile, se recuperează cel mai bine, subliniază dr. Apostolescu.

Doamna Camelia simte că a întinerit după aceste două intervenții. În trecut, durerea îi dicta ritmul mersului și limitele; acum, atenția se mută pe evitarea mișcărilor prea rapide. Există viață după protezare, și chiar o viață mai bună.

Nu mai ai suferință, nu mai ai durere, declară ea.

„E ca și cum mi s-ar fi înmânat un obiect de valoare, și trebuie să am grijă să nu îl stric”, completează pacienta.

Mesajul ei pentru ceilalți pacienți este direct: nu așteptați prea mult, informați-vă și nu lăsați frica să ia decizii în locul vostru.

Toți cei cu probleme de sănătate să se îngrijească.

Nimeni nu vine să te ia de acasă. Trebuie să te interesezi activ, sfătuiește femeia.

O întrebare frecventă este durata de viață a unei proteze de genunchi.

Dr. Apostolescu explică că durata de supraviețuire a implantului este mare, dar condiționată de activitatea pacientului și respectarea indicațiilor medicale.

O proteză ar trebui să reziste 20-25 de ani.

Poate ajunge la 30, în funcție de pacient și de respectarea regulilor. Statistic, 90% dintre implanturi funcționează 20 de ani, 80% ajung la 25 de ani, iar 60% la 30 de ani. Totuși, nu este o garanție mecanică.

Fiecare caz este unic, conchide medicul.