Cititorii întreabă: Cum să-mi trăiesc pierderea și să păstrez vie legătura cu bunica mea?
Terapie

Cititorii întreabă: Cum să-mi trăiesc pierderea și să păstrez vie legătura cu bunica mea?

De Laura Ene • • 4 min citit

Prezența unui om care nu ascultă și rămâne lângă noi poate să ne alineze, chiar

Rubrica noastră lunară Cititorii întreabă este un spațiu dedicat clarificării și sprijinului în provocările relaționale de zi cu zi.

Psihoterapeuta Camelia Buligoanea, specializată în psihoterapie integrativă și știința relațiilor, răspunde la întrebările primite de la adresa de e-mail a redacției, oferind o perspectivă valorosă, ghidaj profesionist și recomandări empatice pentru o mai bună înțelegere a relațiilor și a echilibrului emoțional.

Întrebare lunară: De când a murit bunica mea, la finalul anului trecut, este foarte greu să merg departe. Am fost extrem de apropiat, am fost ca o mamă și simt că încă nu am reușit să-mi găsesc liniștea după pierderea ei.

Cum să păstrez viața în amintirea mea și să onorez locul special pe care l-am avut în viața mea, fără să simt că, mergând mai departe, sau în urmă?

Dragă Iza, Îți mulțumesc că nu am scris și nu am povestit despre bunica ta, care ți-a fost ca o mamă. Din felul în care vorbești despre ea, simte cât de profundă și apropiată de o fostă legătura ta. E greu să pierzi un om atât de drag. Și dacă, după aproape un an, încă ești coplesită dincolo de dor, suferința ta merită să fie ascultată de blândețea și grijă. În perioada suferinței, nu putem simți pierduți și singuri pe lume. Sunt un moment în care lumea întreagă pare să nu fie sigură sau mai greu de înfruntat.

Acestea sunt reale. Poate avem nevoie să spunem la ce simțim, să vorbim atât despre ce facem, cât și despre amintirile frumoase. Deodată, avem nevoie doar să ne planificăm în liniște.

Alteori, să nu sprijin pe umărul cuiva.

Prezența unui om care nu ascultă și rămâne lângă noi poate să ne alineze, chiar dacă nu-l face să dispară. Câteva sugestii pentru integrarea pierderii Când simțiți nevoia, poți scrie bunicii o poveste sau o scrisoare.

Povestește-i ceea ce s-a întâmplat în viața ta, ce te-a făcut, ce-ți lipseste și ce amintire frumoasă dorește să-ți fie aproape. Sau îi poți vorbi în gând, poate chiar cu voce tare, în clipele în care vreau să împărtășesc ceva. Nu-i lăsa să se simtă că legătura noastră cu omul drag se găsește un loc nou.

Îmi imaginez că te-ar ajuta să împărtășești amintirile despre bunicul tău cu cineva din familie.

Serialul spune povestea lui Tony, un bărbat care încearcă să-și continue viața

Puteți găsi împreună un mic ritual de comemorare, cu tot ce implică asta, poate găti ceva în amintirea ei, poate chiar mâncarea ei preferată, care are grijă de ea să învețe să se pregătească, sau poate să tricoteze un model învățat de ea.

Orice lucru pe care l-am învățat de la ea și pe care-l facilitează este să-și reamintească faptul că ați fost împreună. Nu uita că tu porti mai departe aceste povești în familie și în viața ta!

Îmi amintesc de duioșie de străbunicile mele. De la el am învățat să gătesc mâncare bună și să calculez. Sunt gesturi simple, dar, atunci când mă întâlnesc cu el, simt că nu pot să fac nimic.

Dacă simți că te-ai îmbunătățit, ai putea avea un ritual doar pentru tine, prin îngrijirea de a te simți conectat cu ea și cu spiritul ei.

Bineînțeles că un terapeut te poate însoți, la rândul lui, în ceea ce faci și în ceea ce vrei să păstreze viața din legătura ta. O altă alegere utilă (dar din cu totul alt registru) ar putea fi fi fișită în serialul Viața de apoi (After Life).

Serialul spune povestea lui Tony, un bărbat care încearcă să-și continue viața după moartea societății sale.

Durerea pierderii rămâne cu el, iar viața treptată îi aduce pe oameni și întâmplări de îngrijire care se apropie.

Cred că seria va avea o mică companie și va fi însoțită în căutarea răspunsului la această întrebare: Cum rămâne iubirea cu noi, după ce omul nu-l trage de aici?

Finalul seriului nu amintește că legătura cu cei dragi continuă prin ceea ce am trăit împreună și prin binele care-l îngrijesc mai departe.

Putem face la fel într-un copac: să facem bine în jurul nostru, oferind protecție și confort, chiar dacă nu vom rămâne pentru totdeauna sub coroana lui.

Sursă: Pagina de Psihologie

Lasă un comentariu

Comentariile sunt moderate. Al tău va apărea după aprobare. Maxim 2 comentarii pe oră.