Relațiile care ne formează, ne dor și ne transformă, discutate de Mind Architect
Putem încheia o conversație fără să obținem scuzele dorite?
Există conversații care nu se termină când se termină episodul.
Sănătate Mentală și Wellness
Nouă terapie ARN mesager elimină complet tumorile pancreatice la jumătate dintre pacienți
Multe femei se gândesc la anxietate, dar poate fi altceva! Semnele tulburării adesea confundate cu stresul
De ce îți vine să plângi când ești foarte obosit
Ce tipuri de auto-gestionare au pacienții cu gotă și cum le influențează cunoașterul bolii?Ei rămân cu noi, stau undeva în corp, în gânduri, în modul în care venim acasă, în felul în care privim partenerul nostru, părinții, copiii sau propria noastră singurătate.
Sezonul special al podcast-ului Mind Architect X Psychology, dedicat relațiilor, a fost construit în jurul acestor conversații live: cele pe care uneori nu știm cum să le începem, dar avem nevoie profund.
Cu episodul 12, sezonul a ajuns la întâlnirea sa finală înainte de ultima pauză de vară. Și această conversație are ceva de o atmosferă de masă rotundă care reunește întrebările esențiale ale vieții de relație.
Cum ne afectează conversațiile neterminate viața!
Episodul final al sezonului Mind Architect X Psychology Page aduce la fruntea unor dintre cele mai delicate relații sexuale ale vieții: relația dintre ei, relația dintre copil și copil în vârstă adultă, ceea ce rămîne în continuare după nașterea copiilor, pierderea unui copil și a unei viitoare viitoare, nu este o versiune ideală a unei viitoare, dar nu este o versiune ideală a unei viitoare a unei viitoare.
Să încheiem ceea ce a rămas ne spus nu înseamnă întotdeauna să obținem scuzele pe care le merităm. Nu înseamnă să ne confirmăm durerea sau să ne reparăm complet trecutul. Uneori înseamnă să ne dăm permisiunea să nu trăim ca prizonieri într-o așteptare imposibilă. Înseamnă să recunoaștem:?? Da, asta m-a durut. Da, aveam nevoie de altceva.
Da, nu pot schimba ceea ce s-a întâmplat, dar pot schimba modul în care continui să trăiesc cu această poveste.?? În acest sens, pierderea devine nu doar o rană, ci o povară (nu să uităm, ci să integrăm). Relația părinte-copil când copilul este adult.
Putem vedea umanitatea părinților noștri, nu doar greșelile lor. Și uneori, putem accepta că vindecarea relației nu înseamnă transformarea celuilalt, ci clarificarea poziției celuilalt.