România, la 11 ani de la Colectiv: încă fără un sistem național pentru arși
O noapte care a schimbat România pentru totdeauna?
A trecut o deceniul și jumătate de la acea noapte neuitată din 30 octombrie 2015, când un incendiu izbucnit în Clubul Colectiv a stârnit o undă de șoc în toată România. La aproximativ 22:30, primele apeluri de urgență au fost înregistrate, declanșate de artificiile care au aprins buretele de pe un stârl situat lângă scenă. Într-o secundă, o seară obișnuită a devenit o tragedie națională. Bilanțul final al morților a ajuns la 65, iar cel al răniților la 186, conform datelor oficiale publicate până în martie 2016.
Sănătate Mentală și Wellness
Semne de infarct și ritualuri de seară pentru o inimă sănătoasă
Secretele pentru o viață lungă și sănătoasă
Cinci lecturi tulburătoare pentru un Halloween cu sens
Minte ageră fără efort: Cum să-ți antrenezi memoria prin joacăAnul acesta, pe strada unde se afla clubul, vor fi iarăși aprinse lumânări, la care se așteaptă prezența părinților, prietenilor și a celor care, după 11 ani, continuă să solicite răspunsuri și dreptate.
Unde sunt promisiunile de altădată?
Reacția publică a fost imediată și masivă: în primele zile, circa 10.000 de cetățeni ieșiră pe străzi, iar adunarea din Piața Universității din București a reunit peste 30.000 de persoane. Sloganul „Corupția ucide” a rămas gravat în conștiința colectivă, rezumând frustrarea față de sistemul medical și administrativ. Totuși, întrebarea esențială rămâne nerezolvată: ce modificări concrete s-au produs în infrastructura de sănătate pentru pacienții cu arși?
Primul centru specializat pentru marii arși a fost inaugurat abia în aprilie anul curent, la Timișoara, la aproape 10 ani și jumătate de la evenimentul tragic.
Paradoxal, acest centru nu este încă complet funcțional, ceea ce lasă un gol în lanțul de îngrijire medicală.
Câți oameni trebuie să mai sufere?
În absența unui sistem național dedicat, persoanele afectate de arsuri severe sunt distribuite în spitalele județene, unde resursele, spațiul și echipamentele sunt frecvent limitate.
Specialiștii subliniază necesitatea unor camere de presiune negativă și a echipajelor special antrenate pentru acest tip de traumă. Fără aceste facilități, indicatorul mortalității rămâne mai ridicat decât în țările vecine. Lumânările aprinse anual nu onoră doar memoria victimelor, ci și expun eșecul în a onora promisiunile făcute la momentul tragediei.