Fotografiile tale de pe Instagram pot arăta mai multe despre singurătate decât crezi

Eșantionul final a inclus 415 de participanți, după ce au fost exclusi cei care

Cercetătorii o descriu ca pe o experiență multidimensională. Singuritatea emoțională apare atunci când nu există nicio legătură apropiată, în timp ce singurătatea socială provine din nemulțumire cu un cerc mai larg de contacte.

Izolarea structurală, care reflectă dimensiunea rețelei, frecvența de contact și sprijinul disponibil, este un concept apropiat, dar distinct.

Lucrările anterioare au evaluat singurătatea prin numărarea de prieteni, implicarea online, timpul de postare și alegerea de cuvinte, dar multe studii recente s-au bazat pe conținut public sau au raportat obiceiuri de social media.

Totuși, puțini au combinat activitatea înregistrată cu limbajul și imaginile, iar mulți consideră singurătatea o singură condiție. Cercetătorii au folosit un design de observare transversal pentru a examina dacă datele Instagram ar putea capta diferite dimensiuni ale singurătății printre tineri. Studenții de la Universitatea din California, San Diego, au dat consimțământul informat, au completat chestionare și și-au descărcat arhivele Instagram din setările contului lor.

Eșantionul final a inclus 415 de participanți, după ce au fost exclusi cei care nu aveau date sau cercetări incomplete. Solitatea a fost evaluată prin patru chestionare validate, care au dat rezultate la cinci măsuri. Acestea au inclus o singură întrebare PERMA Profiler privind singurătatea percepută (PERMA-Lon), Scala Rețelelor Sociale Lubben (LSNS-6) pentru dimensiunea și sprijinul rețelei, Scala De Jong Gierveld cu singurătate emoțională și subscale de singurătate socială și Scala de singurătate UCLA de 20 de elemente (ULS-20).

Din fiecare arhiv, echipa a extrait trei tipuri de informații.

Caracteristicile comportamentale descriu utilizarea contului, cum ar fi numărarea urmăritorilor, postarea, comentariile și frecvența de like, precum și proporția de postări făcute târziu noaptea sau în weekenduri.

Caracteristicile vizuale provin din fotografiile de profil și postare, unde software-ul detectează numărul fețelor, înclinarea și întoarcerea capului, expresiile faciale și culoarea.

Caracteristicile vizuale provin din fotografiile

Caracteristicile lingvistice au fost obținute din subtire și comentarii, care au fost analizate pentru tonul emoțional și alegerea de cuvinte. Apoi, cercetătorii au restrâns marea rezervă de caracteristici la cele mai relevante pentru singurătate.

Ei au instruit apoi mai multe modele de învățare a mașinii pentru a clasifica participanții ca scori mai mici sau mai mari pe fiecare măsură de singurătate.

Modelele au fost testate pe date pe care nu le-au văzut înainte.

În cele din urmă, echipa a examinat modul în care 19 caracteristici selectate au contribuit la diferențele în scorurile de singurătate emoțională și socială, pentru a vedea dacă cele două tipuri au lăsat urme diferite online.

Studiul a descoperit că comportamentul Instagram oferă informații moderate utile despre singurătatea auto-reportată, dar spune mult mai puțin despre participanții dimensiunea rețelei și contactul cu familia și prietenii.

Descoperirile au indicat că sentimentul de singurătate și faptul că ai un cerc social mic nu sunt neapărat același lucru, iar Instagram a fost mai informativ despre singurătatea subiectivă decât izolarea structurală. Au apărut câteva indicatori în diferite moduri de a măsura singurătatea.

Persoanele care postau poze cu mai puține fețe, alegeau poze de profil cu capul înclinat în sus sau scria captări care priviau înapoi în trecut au fost mai susceptibile de a raporta singurătatea.

A rămas asociată cu singurătatea

Dintre acestea, mai puține fețe pe post a fost cel mai puternic marker candidat.

A rămas asociată cu singurătatea în două măsuri chiar și după ce cercetătorii au luat în considerare simptomele depresiei și anxietății, sugerând că această asociere nu a fost în întregime explicată de aceste condiții.

Indiciile diferiau și prin tipul de singurătate.

Oamenii care nu erau mulțumiți de rețeaua lor socială mai largă, cunoscută sub numele de singurătate socială, aveau tendința să placă mai puține postări, să comenteze mai puțin și să împărtășească o proporție mai mică de fotografii care conțin fețe. Autorii au sugerat că o mai mică implicare ar putea reflecta mai puține oportunități de participare a grupului.

În comparație, persoanele care simțeau absența unei legături strânse, cunoscută sub numele de singurătate emoțională, au fost mai susceptibile de a expune expresii faciale triste sau furiești în fotografiile lor de profil, de a folosi formulare mai negative în subtitrări și de a posta târziu noaptea, ceea ce poate reflecta durerea emoțională și rutina zilnică neregulară, mai degrabă decât participarea redusă la socializare.

Postarea mai frecventă a fost, de asemenea, asociată cu singurătatea emoțională, ceea ce autorii au sugerat că ar putea reflecta încercările de a căuta conexiuni strânse.

Aceste descoperiri sugerează că singurătatea nu este o singură experiență. Modelele pot informa cercetările viitoare despre participarea socială și sprijinul emoțional, dar studiul nu a testat intervențiile. Descoperirile nu se pot extinde la alte populații: participanții au asistat la o universitate, iar eșantionul cuprindea în mare parte femei și persoane cu vârsta de 21 de ani sau mai mici, iar studenții asiatici și albi formează cele mai mari grupuri etnice.

În timp ce autorii cred că cercetătorii și grupurile de sănătate publică ar putea într-o zi folosi astfel de modele, cu consimțământul, pentru a studia singurătatea în întreaga grupare mare, ei au avertizat, de asemenea, că acest lucru ridică preocupări de confidențialitate și că greșelile ar putea eticheta oamenii greșit sau să rateze pe cei care au nevoie de ajutor.