Cum să nu renunți când totul pare imposibil

De ce ne blocăm la primul obstacol?

Rezista la eșec și a-ți păstra direcția, chiar și când obstacolele par insurmontabile, se numește toleranță la frustrare.

Nu înseamnă că nu simți nimic, ci că poți accepta disconfortul și a merge mai departe, chiar și atunci când lucrurile nu se desfășoară așa cum ai dorit.

Persoanele cu o toleranță redusă se irită rapid, evită activitățile grele sau abandonează la primul semn de greșeală. Cele cu toleranță ridicată acceptă mai ușor stările neplăcute, păstrează răbdarea și continuă să urmărească obiectivele lor, chiar și în prezența dificultăților.

De ce amânăm când e greu de suportat?

Psihologul Albert Ellis, creatorul terapiei rațional-emotive și comportamentale (REBT), a arătat cum convingerile personale influențează modul în care ne raportăm la frustrare.

Conform acestei perspective, interpretarea unei situații determină reacțiile emoționale și acțiunile noastre. Dezvoltarea unor credințe mai flexibile poate spori capacitatea de a face față disconfortului. Aceste credințe se manifestă în comportamentele de zi cu zi, mai ales când ne confruntăm cu evenimente neplăcute sau cu rezultate care întâmpină.

Uneori, disconfortul ne împinge să amânăm sarcinile grele, să ne retragem la primele obstacole sau să reacționăm pe bază de impuls. Recunoașterea acestor tipare ne ajută să înțelegem mai bine modul în care gestionăm stresul.

Când renunțarea devine un obicei!

Semnele unei toleranțe reduse includ: amânarea continuă a activităților care provoacă anxietate sau plictiseală; abandonul rapid la prima greșeală; izbucniri emoționale intense (furie în trafic, plâns la schimbarea planurilor, dorința de a lovi un dispozitiv defect); căutarea recompensei imediate prin rețelele sociale sau cumpărăturile impulsive; și gânduri automate negative de tipul „Totul este greu, nu mai suport!”.

Procrastinarea nu este întotdeauna o problemă de timp. Adesea este o metodă de a evita disconfortul emoțional legat de o activitate: anxietatea unui proiect important, teama de a greși sau simplul plictiseală. Amânăm nu pentru că nu avem timp, ci pentru că ne este greu să tolerăm starea pe care o provoacă sarcina. Disconfortul legat de activitatea amânată este tocmai motivul pentru care alegem să o amânăm. Toleranța redusă la disconfort ne face să căutăm o cale de ieșire, adică să rezolvem problema cât mai târziu posibil.

Abandonul rapid se produce când o simplă greșeală devine prea greu de suportat, convingându-ne că este mai simplu să ne retragem. Astfel ne privăm de noi experiențe, hobby-uri sau cariere dintr-o teamă nefondată de eșec. Când renunțarea se repetă la primele obstacole, mai ales în activități importante, merită să ne întrebăm cât de greu ne este să tolerăm frustrarea legată de greșelile sau de progresul lent.

Ce se întâmplă în corpul tău?

Teama de a eșua sau convingerea că trebuie să reușim din prima ne determină să ne retragem înainte de a avea șansa să învățăm sau să ne dezvoltăm abilitățile.

Izbucnirile emoționale sunt reacții active, în contrast cu amânarea și abandonul, care sunt pasive. Un acces de furie provocat de un blocaj în trafic, plânsul la schimbarea planurilor sau impulsul de a lovi un dispozitiv care nu funcționează sunt exemple de reacții care apar când este greu să gestionăm frustrarea.

Intensitatea lor depinde de nivelul de stres, oboseală și încărcătura emoțională acumulată. Când aceste reacții se repetă și sunt greu de controlat, semnează că avem nevoie de modalități mai eficiente de a face față disconfortului.

Cum crești toleranța la frustrare!

Explicația biologică arată că, în momente de tensiune, corpul produce mai mult cortizol și adrenalină, hormoni asociați cu stresul, care influențează reacțiile emoționale. Deși sursa stresului poate părea neînsemnată, persoanele cu o toleranță redusă la frustrare percep disconfortul mai intens și reacționează în consecință cu emoțiile resimțite.

Căutarea recompensei imediate poate deveni un mod de a evita disconfortul când este greu să aștepți, să depui un efort susținut sau să accepți că unele dorințe nu pot fi îndeplinite pe loc. Verificarea rețelelor sociale sau cumpărăturile impulsive pot oferi o ușurare de moment, dar nu rezolvă problema care a generat starea neplăcută. O persoană cu o toleranță redusă va căuta activ mecanisme de gratificare imediată pentru a scăpa rapid de disconfort și a-l înlocui cu o recompensă.

Gândurile automate negative, de tipul „Totul este greu, nu mai suport!” sau „Sunt incompetent (ă) dacă nu reușesc din prima!”, contribuie la transformarea unui simplu disconfort într-o catastrofă, generând emoții negative și reacții comportamentale, precum cele descrise anterior.