Pandemia a schimbat personalitatea: ce spune studiul recent

De ce schimbările sunt atât de surprinzătoare

Criza din 2020 a lăsat urme mult mai profunde decât schimbarea modului în care lucrăm sau ne deplasăm. O întrebare importantă a apărut în cerc: personalitățile noastre s-au remodelat, de fapt, în anii petrecuți izolați și plini de incertitudine? Un raport extins publicat în revista PLOS ONE arată că Profilul psihologic al acestora a suferit fluctuații semnificative în perioada respectivă.

Sănătate Mentală și Wellness

Terapia cu lumină roșie: o alternativă neinvazivă pentru sănătatea abdominalăAcceptarea de sine creează fundamentul pentru o transformare autenticăCum inflamația din corp îți poate schimba starea mintalăOboseala cronică: peste 70% dintre adulții din SUA trăiesc epuizați

Potrivit datelor din Medical News Today, aceste modificări sunt cu atât mai remarcabile cu cât trăsăturile de caracter sunt considerate, de regulă, fixe după atingerea vârstei adulte. Cercetătorii au observat că intensitatea transformărilor înregistrate între 2021 și 2022 este echivalentă cu ce se întâmplă natural de-a lungul unei decade întregi. Impactul a fost cel mai vizibil la tinerii adulți: aici, nivelul de conștiinciozitate și agreabilitate a scăzut, în timp ce neuroticismul a crescut odată cu faza avansată a epidemiei.

Modelul Big Five și dinamica emoțională

Pentru a înțelege aceste dinamici, trebuie să apelăm la modelul Big Five, standardul în psihologia personalității. Acesta definește identitatea prin cinci axe: extravertirea (socializare, energie), agreabilitatea (cooperare, empatie), conștiinciozitatea (organizare, autodisciplină), neuroticismul (anxietate, stres) și deschiderea către experiențe (curiozitate, noutate). Deși stabile, aceste dimensiuni nu sunt gravate în piatră.

Analiza datelor relevă o cronologie clară. În 2020, neuroticismul a scăzut inițial, pentru a reveni apoi la valori ridicate. Celelalte patru componente au scăzut abia în etapele ulterioare. Amplitudinea redusă a variațiilor sugerează o reziliență a structurii psihice, chiar și în fața unor șocuri majore. Totuși, la adulții tineri, efectele au fost profundizate, tocmai pentru că pandemia a lovit momentul critic în care își consolidau fundamentele vieții adulte, o etapă în care identitatea este încă fragilă.

Reziliența și consecințele pe termen lung

Scăderea conștiinciozității poate fi văzută ca o relaxare a rigurozității și a autocontrolului. Similar, reducerea agreabilității indică o retragere din relațiile interpersonale sau o capacitate diminuată de a face concesii. Persoanele în vârstă au demonstrat o rezistență superioară, sugerând o adaptare mai bună la stresul acut.

Rămâne întrebarea dacă ne-am transformat esențial sau doar am reacționat tranzitoriu la o realitate anormală. Legătura dintre personalitate și sănătate este bine documentată, iar efectele pe termen long ale pandemiei asupra minții ar putea persista mult după dispariția virusului. Deși personalitatea nu este rigidă, criza a accelerat procese de maturizare sau eroziune, în special la generațiile tinere, lăsând urme care merită monitorizate atent.