Moștenirea emoțională: Impactul familiei asupra iubirii

Ce face o casă să fie liniștită și alta atât de tensionată?

Simona Elena Popa este psihoterapeut de cuplu și specialist în terapia sistemică, având o experiență de 24 de ani în domeniul psihologiei. Drumul ei profesional a început într-o copilărie plină de iubire, dar și marcată de provocările dependenței de alcool a tatălui.

Sănătate Mentală și Wellness

Cuvintele privind îngrijirea sănătăţii preventive<title>Noi informații despre boala Alzheimer din cartografia celulelor imune ale creierului</title>Arta de a accepta: Lecțiile lui Marcus Aurelius pentru o viață echilibratăRecunoașterea nevoii de ajutor profesional cu dependența în Maryville

Aceasta a fost întărită de propriile experiențe în relații, care i-au arătat cât de rigide erau strategiile ei de apărare.

Terapia Imago a fost, așa cum spune ea, cheia care a dat sens întregii sale povești de viață: convingerea că, în spatele comportamentelor neîmplinite, se află aproape întotdeauna o nevoie de relație nesatisfăcută.

În acest interviu, Simona împărtășește experiențele personale din familia sa și cum a ajuns să înțeleagă dificultățile psihologice și emoționale ce decurg din creșterea într-o relație complexă.

Cum ne ajută terapia prin imagine-relațională să ne înțelegem mai bine?

De când aveam cinci ani, am privit cu curiozitate ce face o casă să fie liniștită și alta atât de tensionată. Mult mai târziu, experiențele mele în relații au reprezentat un alt moment de cotitură. După ce am încheiat două relații importante, am realizat că, dincolo de dinamica celuilalt, existau în mine strategii rigide de protecție. Mă retrăgeam rapid în spatele zidurilor, închideam ușile înainte de a mă angaja cu adevărat în dialog și preferam să plec decât să înțeleg ce se întâmplă cu relația.

Apoi, am realizat că trebuia să-mi schimb perspectiva, iar aceasta a fost prima lecție în relația mea adolescentină, care a fost o parte importantă din viața mea de 24 de ani în psihologie.

În psihoterapia sistemică, și mai ales în terapia prin imagine-relațională, am descoperit o abordare care a dat sens poveștii mele de viață: oamenii nu sunt definiți de reacțiile lor. În spatele celor mai dificile comportamente se află adesea nevoi neîmplinite. Astfel, am învățat să privesc relațiile cu mai puțină judecată și mai multă empatie, deschidere și compasiune.

De cele mai multe ori, simptomul sau suferința cu care se confruntă cineva în cabinet nu aparține unei singure persoane, ci reprezintă o voce care reflectă modul în care funcționează întregul sistem relațional.