Cum ascunde furia sentimentul de rușine și cum ne ajută să o depășim

Furia poate avea un efect terapeutic benefic?

Publicată recent în colecția „Psihologie, Psihoterapie” de la Editura Trei, lucrarea „Rușinea și furia în psihoterapie” a psihologului canadian Leslie S. Greenberg aduce în lumina reflectoarelor dinamica complexă dintre două emoții fundamentale.

Autorul, care a fost profesor la Universitatea York din Toronto și a pus bazele terației centrate pe emoții, explorează în acest volum de 13 capitole modul în care rușinea și furia se intercalează uneori, se ascund reciproc și pot marca profund atât viața interioară a individului, cât și calitatea relațiilor sale exterioare.

Deși textul este destinat în principal specialiștilor din domeniul sănătății mentale, psihoterapeuților și psihologilor, el rămâne extrem de util pentru orice persoană dornică să înțeleagă nuanțele subtil ale experienței emotionale umane.

Greenberg susține că aceste două stări afective nu funcționează izolat, ci într-o relație strânsă de interdependență. El subliniază că o experiență de bază de rușine se manifestă adesea sub forma unei furii evidente. Pentru majoritatea oamenilor, este considerabil mai ușor să se înfurie decât să suporte greutatea rușinii, ceea ce face ca furia să devină un mecanism de apărare comun.

În spatele unei izbucniri violente de mânie, ascunsă de obicei, se află teama de a nu fi suficient de bun, sentimentul de a fi fost umilit sau frica că ceilalți ne descoperă defectele pe care le ținem secret.

Mânia face această vulnerabilitate mai suportabilă pe termen scurt. Totuși, după ce furtuna se stinge, poate apărea o nouă vală de rușine, de data aceasta generată de reacția propriu-zisă.

Pe de altă parte, accesul la furie poate avea un efect terapeutic benefic.

În anumite contexte, exprimarea mânii ne ajută să ieșim dintr-o stare de retragere și tăcere.

Ne permite să recunoaștem că am fost tratați nedrept, să stabilim limite clare și să ne afirmăm dreptul ca nevoile noastre să fie luate în considerare.

Astfel, furia devine un instrument de protecție sănătoasă, permițând recunoașterea unei nedreptăți.

Cartea distinge între emoțiile care răspund la o situație prezentă și cele care reactivează traume sau experiențe dureroase din trecut. Greenberg ne avertizează că nu orice furie este distructivă și nici rușinea nu are întotdeauna aceeași funcție.

Pentru a înțelege profund ce simte o persoană, este esențial să analizăm ce a declanșat emoția, ce nevoie neexpresată ascunde și ce se întâmplă înainte și după apariția acesteia.

Cum intervine furia în acest mecanism de apărare?

Autorul diferențiază clar între o emoție primară, care este un răspuns direct și imediat la un stimul, și o emoție secundară, care apare ca reacție la ceea ce simțim deja.

De exemplu, ne putem enerva pentru că ne este rușine, sau ne putem rușina și teme de propria furie. Aceeași manifestare vizibilă poate avea, așadar, semnificații complet diferite în funcție de contextul psihologic.

Rușinea poate implica sentimentul acut că suntem inadecvați sau lipsiți de valoare în ochii celor din jur. Când devine o stare cronică, ea afectează percepția întregii noastre identități. Nu ne mai rușinăm doar de un act sau de o vorbă rostită, ci de propriile sentimente, de nevoile noastre legitime sau de simpla încercare de a le exprima.

Greenberg descrie o formă paralizantă a acestei experiențe, în care individul învață să se micșoreze și să tacă pentru a-și păstra legătura afectivă cu persoanele importante din viața sa.

Retragerea și auto-ascunderea devin astfel strategii de supraviețuire, dar cu un preț enorm: renunțarea la exprimarea emoțiilor și chiar la o parte din identitate.

Furia poate interveni în acest mecanism de apărare în moduri variate. Uneori, ea acoperă rușinea: sentimentul de umilință se transformă într-un atac verbal sau comportamental, mutând atenția de la propria vulnerabilitate către celălalt.

Această reacție poate deteriora relația existentă și poate alimenta ulterior autocritica și rușinea. În alte situații, însă, furia are o funcție protectoare, susținând stabilirea unei limite personale necesare sănătății psihice.

Pentru a naviga aceste ape tulburi, Greenberg examinează atât furia excesivă și distructivă, cât și blocarea acesteia.

Diferențierea între emoție și comportament agresiv este crucială, atât în viața de zi cu zi, cât și în cadrul sesiunilor de psihoterapie. Studiile de caz prezentate în volum completează teoria, arătând concret cum se conturează aceste procese în cabinetul terapeut.

Pentru terapeuți, cartea propune o abordare în care întrebarea privind intensitatea emoției este întotdeauna însoțită de una privind funcția ei: de ce încearcă persoana să se protejeze și de ce ar avea nevoie să simtă și să exprime pentru a răspunde diferit la provocări?

Leslie S. Greenberg este o figură de referință în psihologia modernă. A scris numeroase articole și cărți despre gestionarea emoțiilor și a fost premiat pentru contribuțiile sale la cercetarea în psihologie și psihoterapie. La aceeași editură, a mai apărut și volumul „Lucrând cu emoția în terapia psihodinamică, terapia cognitiv-comportamentală și terapia centrată pe emoții”, coautorat cu doi colegi. Această lucrare continuă de a oferi instrumente practice pentru înțelegerea și gestionarea complexului emoțional uman.