Cititorii întreabă: Ce se ascunde, de fapt, în spatele unui conflict de cuplu?

Nevoile ascunse din spatele conflictului

Rubrica noastră lunară, „Cititorii cer”, este un spațiu dedicat clarificării și sprijinului în fața provocărilor relaționale cotidiene. Psihoterapeutul Camelia Buligoana, specialistă în psihoterapie integrativă și știința relațiilor, Întrebarea lunii: „Se spune acum că e bine să ne certăm ca un cuplu. Dar nu mă simt bine când ne luptăm și nu-mi pot imagina că cineva s-ar simți bine să fie în conflict.”

Sănătate Mentală și Wellness

Canabisul afectează creșterea la tineri?Cultura te poate face biologic mai tânărCum să îmbătrânim cu demnitate: puterea gândirii pozitiveStigma excesivă: un obstacol la sănătatea mintală

Dragă Alex, îți mulțumesc pentru întrebare și pentru încredere! Îmi imaginez că tonul tău este ușor provocator, dar îmi plac provocările. Și nu, nu cred că pierzi nimic. Ai dreptate într-un aspect important: nimănui nu-i place să sufere și nimeni nu caută conflictul. Conflictul este neplăcut prin definiție.

Ceea ce ne spune știința relațiilor (vezi John Gottman, Harville Hendrix, Gáspár György) nu este că e plăcut să ne certăm, ci că este normal să avem conflicte într-o relație strânsă. Doi oameni diferiți, cu istorii de viață diferite, cu valori, așteptări și nevoi diferite, nu pot fi întotdeauna de acord. De fapt, ce este un conflict și ce înseamnă să te cerți? Un conflict apare atunci când partenerii au perspective diferite asupra unei situații sau nevoi importante.

În spatele conflictului se ascund adesea frustrări, nevoi neîmplinite și dorința fiecăruia de a fi auzit, văzut și înțeles. Cearta este modul în care am învățat să gestionăm aceste diferențe. De cele mai multe ori, fiecare încearcă să-și exprime punctul de vedere și să demonstreze că are dreptate. Dar relațiile nu cresc atunci când unul câștigă și celălalt pierde, ci atunci când ambii parteneri încep să înțeleagă că două perspective diferite pot coexista. În acest caz, utilizarea dialogului imago poate ajuta enorm la gestionarea inteligentă a conflictului.

Conflictul: o șansă de creștere

De aceea este important să facem distincția între conflict, negativitate și agresiune. Un conflict nu este periculos în sine. El devine distructiv atunci când este însoțit de atac, critică, dispreț, umilință sau violență. Nu conflictul distruge relațiile, ci modul în care este gestionat. Ce ascunde conflictul? Reacționăm adesea cu critici și reproșuri față de partenerul nostru. Dar în spatele reproșurilor se ascund adesea nevoi emoționale importante: nevoia de a conta, de apropiere, de siguranță, de conectare. Venim în relație cu povești emoționale neterminate, care ies la suprafață cu speranța inconștientă că partenerul nostru ne va ajuta să reparăm ceea ce a fost odată rănit. Din acest motiv, conflictele actuale ating locuri mult mai sensibile decât situația concretă care le-a declanșat.

Putem discuta despre bani, despre timpul petrecut împreună sau despre treburile casnice, dar ceea ce doare cu adevărat este sentimentul că nu contăm, că nu suntem importanți sau că nu suntem înțeleși. Așa că reacționăm adesea la trecut prin prezent. Conflictul poate avea sens. După cum explică Gáspár György în cartea sa, importanța conflictului este că ne arată unde suntem diferiți, care sunt valorile fiecăruia dintre noi și unde trebuie să creștem.

Conflictul ne oferă posibilitatea de a învăța o competență esențială într-o relație: dialogul. Dialogul cu partenerul necesită o abordare intenționată și structurată, care să asigure securitatea emoțională și conexiunea. Când folosim oglindirea, validarea și empatia, începem să-l înțelegem pe celălalt, fără critică și judecată. În acel moment, relația devine un teren fertil pentru creșterea reciprocă și devine posibilă soluționarea conflictului.

Un cuplu sănătos nu este un cuplu fără conflicte. Este un cuplu care învață să le gestioneze și să le repare. Iar repararea este esențială, deoarece adesea calitatea reconcilierii determină calitatea relației. Ea începe cu intenții pozitive, cu apreciere, cu dorința de a asculta și cu dorința sinceră de a înțelege înainte de a reacționa.