Când luptele nu se termină: de ce majoritatea conflictelor de cuplu nu sunt soluționabile

Două tipuri de probleme, două tipuri de conversații

Dacă ai petrecut aproape o deceniu dezbătând același subiect cu partenerul tău, probabil ai ajuns să te întrebi cu durere: dacă ne iubeam suficient, de ce nu am reușit să aflăm totul până acum? În cabinetul meu, nu ai fi trebuit să găsești soluția. Studiile lui Dr.

John Gottman arată că 69% dintre problemele de cuplu sunt perpetuare, adică se bazează pe diferențe de personalitate și de nevoi de stil de viață care nu se rezolvă complet.

Nu e vorba despre compatibilitate sau defect, ci despre faptul că sunteți doi oameni distincti care împărtășesc aceeași viață. Cei rest 31% sunt probleme rezolvabile, care pot fi abordate prin compromis și soluționare tradițională.

Din păcate, majoritatea dintre noi tratăm fiecare conflict ca și cum ar fi din categoria rezolvabilă: încărcăm discuția, ne strângem la subiect și încercăm să câștigăm, iar când aceeași problemă reapare la un moment ulterior, concluzionăm că ceva nu merge bine. Înțelegerea tipului de ceartă pe care o aveți este prima abilitate de gestionare a conflictului și ar putea fi cea mai compasiune adusă relației voastre.

Acestea sunt de natură situatională: cine se ocupă de copii, cât de mult cheltuiți la vacanță sau cine găzduiește sărbătorile. Dureri, dar nu amenință sentimentele de sine.

Începeți cu o abordare blândă, mențineți calmul și căutați un compromis. „Mă simt copleșită când bucătăria e dezordonată înainte de sosirea oaspeților și mi-ar plăcea să mă ajuți să fac puțină curățenie în seara asta” are un impact complet diferit față de „Nu ridici niciun lucru aici și acolo.” În primul caz, exprimarea emoției și nevoii pozitive creează un spațiu de cooperare, în timp ce în al doilea se ridică un atac personal.

Acestea sunt de fapt o altă specie. Ele se nasc din diferențe fundamentale: unul dintre voi cheltuiește liber, celălalt economisește.

Când dialogul se transformă într-o impas

Unul caută aventură, celălalt preferă rutină. Unul exprimă emoțiile verbal, celălalt are nevoie de liniște pentru a gândi. Acestea nu sunt defecte de corectat, ci trăsături permanente ce vor fi prezenți pe tot parcursul relației.

Gottman spune într-un mod memorabil: la alegerea partenerului pe termen lung, inevitabil alegeți un set de probleme nerezolvabile cu care veți lupta timp de zece, douăzeci sau cincizeci de ani. Prin urmare, scopul nu a fost niciodată soluționarea completă. Scopul este dialogul.

Aici apare punctul de ruptură.

Când un cuplu încetează să vorbească despre o problemă perpetuă și începe să lupte pentru că nu pot găsi o soluție, discuția se blochează.

Se poate simți această impas în corp: conversația începe iar și iar în același mod, fiecare dintre voi se pregătește pentru același final, iar în timp subiectul devine „radioactiv”.

Sub această impas, cercetătorii găsesc în mod constant cele patru „cavalerii”: criticarea, disprețul, defensivitatea și izolarea. În practica mea, le privesc adesea.

Un cuplu a discutat anii de buget și, când a venit la mine, conversația nu era despre bani, ci despre atacuri de caracter.

Visul ascuns în spatele luptei

Ea a spus: „Ești doar zgârcit și ai fost mereu așa.” El a „Cel puțin eu nu ne-împrăgnești așa cum ai făcut-o mama.” Critica s-a transformat în dispreț, disprețul a declanșat defensivitatea, iar în cele din urmă unul dintre parteneri s-a închis complet, ceea ce este izolarea, adesea semnul unei „inundații” fiziologice, cu o frecvență cardiacă de peste 100 de bătăi pe minut și un sistem nervos prea copleșit pentru conversație rațională.

Acești patru cavalerii sunt cei mai importanți factori de predicție a destrămării relației, iar problemele perpetuare blocate sunt exact locul unde aceștia se dezvoltă. Dar observați ce înseamnă: problema nu este că nu sunteți de acord despre bani, rude sau intimitate.

Problema este modul în care gestionati dezacordul după ce ați renunțat la înțelegere reciprocă.

De ce rămâne cuplul blocat în probleme care nu se rezolvă niciodată? Pentru că conflictele nu sunt despre vase sau seri de întâlnire. În fiecare poziție a partenerului există un vis, o valoare sau o istorie care face compromisul să pară o trădare a sinei. În cabinetul meu, un economisitor nu era stingător; bani îi semnifica securitate din cauza unei copilătăți marcată de haos financiar. O cheltuială liberă nu fusese neglijentă; cheltuiala înseamnă generozitate și vitalitate, o respingere directă a modului în care ea a crescut.

Același argument, aceleași cuvinte, dar două lumi interioare diferite în coliziune.

Dr. Gottman numește acest proces de descoperire a „visului ascuns în conflict” și este antidotul impasului.

În loc să dezbateti subiectul superficial, puneți întrebări ce deschid subiectul: „Există o poveste din spatele motivei pentru care acest lucru contează atât de mult pentru tine?” „Se leagă acest lucru de copilăria ta sau de trecutul tău?” „Care ar fi visul”