Terapia de grup îi ajută pe adolescenții cu autism să-și facă cunoștințe cu cineva și să-și facă sexualitate

Echipa a împărțit băieții în trei grupuri mai mici, cum?

Un nou program de educație în grup, conceput pentru adolescenți cu tulburare autistică, îi poate ajuta să dobândească cunoștințe despre sexualitate și să reducă comportamentele nepotrivite. Descoperirile, publicate în revista Archives of Sexual Behavior, evidențiază beneficiile oferite tinerilor autistici de o educație romantică și sexuală specializată. Rezultatele sugerează că învățarea pe bază de colegi poate ajuta la eliminarea diferenței în educația în domeniul sănătății sexuale pentru această populație. Autismul este o afecțiune de dezvoltare caracterizată de interese limitate și dificultăți cu comunicarea socială.

În ciuda acestor provocări sociale, tinerii autistici trec prin pubertate fizică normală și au dorințe tipice de relații romantice și sexuale. Adesea se confruntă cu provocări cu cognirea socială și pot să rateze regulile sociale implicite care ghidează întâlnirile. Fără o înțelegere intuitivă a modului de a citi intențiile sau emoțiile altora, începerea și menținerea unei relații romantice poate fi extrem de stresantă.

De obicei, adolescenții învață multe despre sex și dragoste de la colegii lor la școală sau în mediul social. Adolescenții autistici ratează adesea aceste schimburi sociale informale, deoarece sunt exclusi din grupurile de colegi neurotipici. Această lipsă de interacțiune le poate lăsa să se bazeze pe internet sau pornografie pentru informații despre sănătatea sexuală. Aceste surse învață adesea reguli sociale incorecte sau dăunătoare, creând așteptări nerealiste despre intimitate. Lipsa educației formale lasă, de asemenea, tinerii autistici vulnerabili la abuz sexual sau la comportamente pe care alții le consideră ofensatoare. Mulți autisti se luptă cu teoria minții, care este capacitatea de a înțelege că alții au gânduri, sentimente și convingeri diferite.

Fără această abilitate cognitivă, ei nu pot recunoaște intențiile rele ale altora.

De asemenea, s-ar putea să se masturbeze în public, să se urmărească sau să se atingă în mod nepotrivit doar pentru că nu înțeleg limitele comportamentului public și privat. Nu pierdeți următoarea descoperire majoră a psihologiei În fiecare dimineață, PsyPost trimite un scurt briefing despre cea mai interesantă cercetare peer-reviewed din psihologie și neuroștiințe. Giulia Giovagnoli, cercetătoare la Centro Aita din Roma, Italia, și colegii ei au elaborat un program de formare pentru a aborda acest deficit educațional. Cercetătorii au efectuat un mic studiu în care au participat 17 băieți cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani.

Toți participanții au fost diagnosticați cu autism fără handicap intelectual și au avut abilități lingvistice fluente.

Cercetătorii au exclus, de asemenea, pe oricine a avut o istorie cunoscută de traumatisme sau abuzuri sexuale, precum și pe oricine a participat anterior la programe de educație sexuala.

Echipa a împărțit băieții în trei grupuri mai mici, în funcție de vârstă. Fiecare grup a participat la zece sesiuni separate de antrenament, cu două săptămâni de distanță. Doi psihologi au condus sesiunile de nouăzeci de minute, folosind ajutoare vizuale, videoclipuri, filme documentare și exerciții de joc de rol pentru a preda o varietate de subiecte.

La începutul fiecărei întâlniri, psihologii își petreceau timpul revizuind sarcinile de acasă, care includau sarcini cum ar fi completarea fișelor de lucru cu anatomie sau scrierea observațiilor despre comportamentul colegilor la școală.

În cadrul celor zece sesiuni de formare au fost abordate o gamă largă de subiecte specifice. Acestea variau de la anatomia de bază, pubertate și igiena personală la concepte abstracte cum ar fi consimțământul, recunoașterea emoțiilor și navigarea într-o întâlnire romantică. Formatul grupului a fost ales în mod special pentru ca băieții să poată interacționa cu colegii și să exerseze noi abilități.

Această configurație le-a permis să împărtășească experiențe personale, să facă schimb de sfaturi și să exercite abilitățile sociale sub îndrumarea profesioniștilor de sănătate mintală. Pentru a construi încrederea, participanții au fost învățați despre confidențialitate și au convenit să păstreze discuțiile grupului private. Pentru a urmări efectele programului, cercetătorii au pus părinții participanților să completeze un chestionar specializat la trei momente diferite. Părinții au finalizat aceste sondaje înainte de începerea programului, imediat după terminarea acestuia și din nou trei luni mai târziu. Chestionarul a măsurat cinci categorii distincte de comportament și cunoștințe. În primul rând, a măsurat comportamentele sociale, cum ar fi dacă adolescentul a avut relații în afara familiei.

În al doilea rând, s-a evaluat conștientizarea vieții private, analizând înțelegerea adolescentului a confidențialității. În al treilea rând, a evaluat educația sexuală, evaluând cunoștințele copilului despre igiena sexuală și comportamentul acceptabil față de partener.

Băieții au învățat comportamentul corect, nu?

În al patrulea rând, a urmărit comportamentele sexuale reale, notând orice acțiuni nepotrivite sau reacții neobișnuite la materiale explicite. În cele din urmă, sondajul a măsurat îngrijorările părinților cu privire la modul în care alții ar putea interpreta greșit acțiunile copilului lor sau probabilitatea că copilul lor va găsi un viitor partener.

Când s-au uitat la rezultatele chestionarului în întregul eșantion, cercetătorii au constatat o creștere vizibilă a cunoștințelor sexuale ale băieților după antrenament. Părinții au raportat, de asemenea, o scădere a comportamentelor sexuale nepotrivite imediat după terminarea programului. Beneficiile în ceea ce privește cunoștințele sexuale erau încă vizibile trei luni mai târziu.

Cu toate acestea, reducerea comportamentelor nepotrivite nu a durat până la perioada de urmărire de trei luni.

Cercetătorii suspectează că, în timp ce băieții au învățat modul corect de a se comporta, s-ar putea că au avut dificultăți să aplice aceste reguli în viața reală pentru o perioadă mai lungă. Programul nu a produs nicio schimbare statistic semnificativă în comportamentul social general al băieților sau înțelegerea lor a vieții private. În plus, instruirea nu a reușit să reducă îngrijorarea generală a părinților cu privire la dezvoltarea sexuală a copiilor lor. Cercetătorii au observat o diferență specifică între băieții mai tineri și cei mai mari înainte de începerea instruirii.

Adolescenții mai în vârstă au avut scoruri mai rele în domeniul conștientizării confidențialității decât participanții mai tineri. Cercetătorii susțin că acest lucru ar putea fi datorat faptului că părinții au așteptări mai mari față de adolescenții mai în vârstă.

Un părinte ar putea scuza un copil de 12 ani să se schimbe în public, dar ar putea considera un copil de 18 ani foarte nepotrivit. În afară de această diferență în ceea ce privește așteptările de confidențialitate, vârsta, coeficientul de inteligență și severitatea autismului nu au schimbat cât de bine a funcționat programul pentru ei.

Cercetătorii observă că acesta a fost un studiu mic fără grup de control. Din cauza acestui design, rezultatele nu pot dovedi definitiv că doar antrenamentul a cauzat schimbările de comportament. Maturarea fiziologică naturală în timpul perioadei de studiu a jucat un rol în dezvoltarea băieților.

Eșantionul a inclus doar participanți bărbați, așa că nu se știe dacă programul ar afecta diferit fetele autiste. O altă limitare este dependența de sondajele completate de părinți. Adolescenții își păstrează adesea viața romantică și sexuală secretă de părinții lor.

Părinții pot să nu fie pe deplin conștienți de ceea ce în realitate știu copiii lor sau de modul în care se comportă fără supraveghere. Evaluările viitoare ale unor programe similare ar beneficia de întrebarea directă a adolescenților despre experiențele și cunoștințele lor. Cercetătorii sugerează, de asemenea, că programele viitoare ar trebui să includă sesiuni paralele pentru părinți. Studiul actual nu a implicat părinții în instruire, ceea ce ar putea explica de ce anxietățile lor personale nu s-au îmbunătățit. Învățarea părinților cum să-și susțină adolescenții poate ajuta la reducerea anxietății părinților și la asigurarea unui sistem mai puternic de susținere în casă.

Această abordare colaborativă ar putea încuraja adolescenții să-și folosească în viața de zi cu zi abilităților pe care le-au învățat.

Exercarea regulată în lumea reală ar putea ajuta schimbările de comportament să dureze mai mult de câteva luni.

În general, cercetătorii cred că începerea timpurie a educației sexuale și romantice poate ajuta tinerii autistici să creeze relații mai sănătoase. Furnizarea de sprijin adaptat poate îmbunătăți în cele din urmă calitatea de viață a acestor persoane și a familiilor lor.

Studiul, „Relații sexuale și romantice în rândul tinerilor cu tulburare de spectru autist: Raport preliminar al unui program italian de formare psihosexuală”, a fost realizat de Giulia Giovagnoli, Leonardo Emberti Gialloreti, Michele Guccione, Laura Maria Fatta, Lucrezia Arturi și Luigi Mazzone.