Două poluanți „eterni” cresc cu până la 93% riscul de cancer mamar agresiv

Care sunt cele două substanțe implicate?

Un studiu al Institutului Național de Sănătate (NIH) din SUA a stabilit o legătură îngrijorătoare: două substanțe chimice persistente, cunoscute drept „poluanți eterni”, sunt asociate cu un risc cu până la 93% mai mare de a dezvolta o formă agresivă de cancer de sân. Mai precis, femeile cu niveluri superioare ale acestor compuși în sânge au un risc crescut de a suferi de cancer mamar cu receptori de estrogen negativi (ER-negativ). Descoperirea, raportată de Agerpres, ridică semne de întrebare privind impactul pe termen lung al poluării chimice asupra sănătății femeilor.

De ce e importantă varianta ER-negativă?

Cercetarea s-a concentrat pe două molecule specifice: acidul perfluorooctanoic (PFOA) și acidul perfluorooctansulfonic (PFOS). Ambele aparțin familiei largi a compușilor per- și polifluoroalchilici, cunoscuți sub denumirea generică de PFAS. Aceste substanțe sintetice sunt folosite pe scară largă datorită proprietăților lor de respingere a apei, uleiului și murdăriei, fiind prezente în ambalaje, textile, produse de consum și sisteme de stingere a incendiilor. Deoarece rezistă la degradare în mediu, ele se acumulează în organismul uman, rămânând acolo ani la rând — de aici porecla de „poluanți eterni”. Deși studiul a identificat o asociere clară cu cancerul ER-negativ, cercetătorii nu au găsit o legătură evidentă între aceste substanțe și riscul general de cancer de sân, indiferent de tipul tumorii.

Contextul biologic al cancerului ER-negativ este esențial pentru înțelegerea descoperirii. Spre deosebire de formele mai frecvente ale bolii, celulele tumorale ale variantei ER-negative nu posedă receptorii prin care estrogenul stimulează creșterea cancerului. În consecință, aceste tumori tind să fie mai agresive și să prezinte o evoluție mai nefavorabilă. În ciuda gravității acestor informații, datele disponibile privind factorii de risc pentru acest subtip de cancer sunt încă limitate. Rezultatele actuale sugerează că expunerea la anumite PFAS din mediu înconjurător ar putea constitui unul dintre acești factori lipsă.

Ce spun cercetătorii și oficialii?

Dr. Alexandra White, cercetătoare la NIH și conducătoare a studiului, a explicat că descoperirile lor, confirmate printr-o meta-analiză a cercetărilor anterioare, indică faptul că PFOA și PFOS sunt asociați cu un risc crescut de cancer mamar ER-negativ, un tip de tumoare cu puțini factori de risc cunoscuți. Robert F. Kennedy Jr., secretarul Departamentului de Sănătate și Servicii Umane (HHS), a subliniat că femeile merită răspunsuri clare privind modul în care substanțele chimice din mediu le pot afecta sănătatea. El a adăugat că studiul NIH stabilește o legătură între aceste poluanți și riscul de cancer mamar ER-negativ, solicitând investigații suplimentare pentru a clarifica mecanismele implicare. Rezultatele au fost publicate în revista științifică de specialitate Journal of Clinical Oncology.

Cum a fost realizat studiul?

Metodologia cercetării a implicat analiza probelor de sânge recoltate cu ani în urmă, înainte ca participantele să primească un diagnostic de cancer. Oamenii de știință au măsurat concentrațiile a 17 compuși PFAS diferiți, permițându-le să coreleze nivelurile de expunere anterioare cu apariția ulterioară a bolii. Rezultatele au evidențiat diferențe semnificative doar în cazul celor două substanțe. Femeile din grupul cu cea mai mare expunere la PFOA au prezentat o rată cu 67% mai mare de cancer de sân ER-negativ comparativ cu cele din grupul cu cea mai mică expunere. În cazul PFOS, asocierea a fost și mai pronunțată: grupul cu cea mai mare expunere a înregistrat o rată cu 93% mai mare, aproape dublă față de grupul cu expunere minimă.

Cercetătorii au precizat că aceste procente reprezintă diferențe relative între grupuri, nu probabilitatea absolută ca o persoană anume să dezvolte boala.

De unde provin datele?

De asemenea, au subliniat că se stabilește o asociere statistică, nu o dovadă de cauzalitate directă.

Datele utilizate provin din proiectul „Sister Study”, o cercetare majoră condusă de Institutul Național de Științe ale Sănătății Mediului (NIEHS) al NIH. Între 2003 și 2009, studiul a recrutat 50.884 de femei, cu vârste între 35 și 74 de ani, din toate regiunile Statelor Unite și din Puerto Rico. La momentul înscrierii, niciuna dintre participante nu avea cancer de sân, deși fiecare avea o soră diagnosticată cu această boală. Pentru analiza specifică privind PFAS, cercetătorii au examinat datele a 1.609 de femei care au dezvoltat ulterior cancer de sân, comparativ cu un grup de control format din 2.269 de femei.

Ce înseamnă asta pentru prevenție?

Deși PFAS persistă în mediu și în organism pentru perioade lungi, cercetătorii au subliniat că expunerea nu este neapărat inevitabilă. Constatărilor studiului ar putea contribui, pe termen lung, la identificarea unor noi strategii de prevenție. Oamenii de știință caută să înțeleagă modul în care aceste substanțe influențează dezvoltarea cancerului.