Cum schimbă teatrul regulile jocului în clasele moderne?

Ce cred dascălii despre educația artistică?

Teatrul a încercat să iasă de mult din spatele cortinei și a devenit o metodă educațională tot mai căutată în școlile de la noi.

Un studiu recent ia la bani mărunți felul în care profesorii privesc impactul acestor activități asupra felului în care copiii socializează, își exprimă emoțiile sau își stăpânesc limba maternă.

Cercetarea arată că e nevoie să înțelegem mai bine cum își așază dascălii aceste convingeri în practica de zi cu zi la clasă.

Cum se vede succesul elevilor în oglindă?

Deși scoatem des copiii la scenă deschisă sau îi punem să joaceete, încă avem puține date despre cum este văzut teatrul cu adevărat din perspectivă pedagogică. Studiul a băgat în ecuație profilurile ascunse ale convingerilor profesorilor, bătând palma cu beneficiile directe pe care le resimt elevii.

Analiza ne dă pe tavă o imagine clară: viziunea omului de la catedră trage sforile și dictează succesul metodelor interactive cu care vin copiii în contact.

Profesorii își pun aceste credințe cap la cap în funcție de țintele pe care vor să le bifeze. Unii trag tare pe empatie și inteligență emoțională prin jocul de rol.

De ce prinde atât de mult teatrul la clasă?

Alții merg pe ideea că teatrul e un as în mânecă pentru a îmbogăți vocabularul și a da fluiditate discursului.

Toată hârjoana asta de opinii arată limpede că nu mergem pe un șablon unic atunci când aducem teatrul în școli. Dacă reușim să prindem aceste tipare din urmă, putem croi programe de formare continuă mult mai bune pentru profesori.

Iar asta înseamnă că școala se poate adapta mai ușor la ce au nevoie elevii cu adevărat.

Cum își pot schimba profesorii strategia?

Felul în care un profesor se raportează la valoarea teatrului dictează și cât de des, dar și cât de bine se fac aceste activități.

Dacă dascălul crede orbește în latura socială, va inventa exerciții care să-i facă pe copii să lucreze în echipă. Dacă bate șaua să iasă totul perfect la capitolul limbaj, va tăia și va spânzura în jurul dicției și al vorbirii în public.

Toate aceste alegeri se văd cu ochiul liber în felul în care cresc competențele celor mici. Copiii care fac teatru cu profesori ce au o viziune clară înaintează în ritm alert. Pe viitor, se pare că introducerea acestor metode în programa școlară va cere o pregătire ca la carte pentru corpul profesoral.

Ce se întâmplă cu limbajul elevilor?

Metoda asta dă drumul la creativitate și le dă copiilor o doză serioasă de încredere în sine. Îi ajută să nu se mai teamă de propriile emoții și să vorbească pe limba tuturor, mult mai ușor.

Dascalii pot da o tură pe la cursuri de specialitate ca să prindă din zbor toate secretele teatrului. În plus, o mică analiză interioară a propriilor convingeri pedagogice face minuni pentru perfecționarea la clasă.

Jocul dramatic le pune cuvintele în ordine în vocabular și le dă forță în fraze complexe. Copiii prind din zbor cum să-și potrivească tonul și cum să-și miște corpul în funcție de situație.