„Pacientul nu e doar un diagnostic, ci o persoană care își reconstruiește viața
Psihologie

„Pacientul nu e doar un diagnostic, ci o persoană care își reconstruiește viața

De Laura Ene 3 min citit

Ce se întâmplă în mintea pacientului după diagnostic?

Oana Cuesdeanu: Pacientul nu este un diagnostic, ci o persoană care încearcă să-şi reconstruiască viaţa. 12, 2026-124; Evenimente, Farma, Medicina de familie 12 iunie 2026-124; Evenimente, Farma, Medicina de familie 12 iunie 2026-124; Evenimente, Farma, Medicina de familie În discuţiile despre aderarea la tratament, accentul se concentrează în principal pe medicamente, regimuri, monitorizare şi consiliere medicală.

Rar vorbim despre ceea ce se întâmplă în mintea pacientului după ce a primit un diagnostic și ajunge acasă.

Pentru psihologul Oana Cuesdeanu, specialist şi supervizor, Psihologia clinică, tocmai această dimensiune psihologică explică multe dintre situaţiile în care tratamentele prescrise corespunzător nu sunt urmate cum ar dori medicii.

În primul webinar al programului Access & Addence to Treatment, organizat la 9 iunie, Oana Cueșdeanu a propus o schimbare de perspectivă: înainte de a întreba de ce pacientul nu respectă tratamentul, ar trebui să înțelegem prin ce trece când află că este bolnav.

Mesajul central al intervenţiei sale a fost simplu: aderenţa nu este doar un comportament medical, ci şi un proces psihologic. Diagnosticul se schimbă mai mult decât starea de sănătate Potrivit psihologului, medicii tind uneori să se uite la diagnostic exclusiv în lumina implicațiilor medicale. Pentru pacient însă, impactul este mult mai profund. Din momentul în care intrăm în boală, avem multe schimbări.

Nu e doar un diagnostic.

Este vorba despre cum ne vedem pe noi înşine şi cum ne proiectăm viitorul, a explicat specialistul în psihologie clinică în dezbaterea cu Dr.

Daciana Toma, Medic primar, Medicina de Familie, Vicepreşedinte al Societăţii Naţionale de Medicină de Familie. Oana Cueşdeanu consideră că orice boală cronică implică, într-o oarecare măsură, o reconstrucţie a identităţii personale. Mulţi dintre noi trăim cu credinţa că corpul nostru va funcţiona normal şi că altora li se întâmplă probleme grave de sănătate.

Cum reacționează oamenii la un diagnostic dificil?

În momentul în care boala apare, această imagine a noastră se schimbă. Și schimbarea nu este ușor de acceptat deloc. Din această perspectivă, rezistenţa la tratament poate fi uneori o expresie a dificultăţii de a accepta noua realitate.

Boala si stadiile unui proces de doliu Una dintre ideile care au atras atenţia participanţilor a fost compararea între experienţa bolii şi procesul de doliu.

Potrivit psihologului, multe reacţii ale pacientului urmează o cale emoţională similară. Pacientul trece prin şoc, negare, furie, negociere, tristeţe şi acceptare.

Nu toată lumea trece prin aceste etape în aceeași ordine și nu toată lumea ajunge în același ritm la acceptare, dar mecanismele sunt foarte similare. Această observaţie are implicaţii importante pentru practica medicală.

Deseori, îi oferim pacientului informaţii foarte valoroase într - un moment în care este încă în stare de şoc. Explicam tratamentul, riscurile si beneficiile, dar emotional nu este inca pregatit sa proceseze toate aceste informatii. În opinia sa, aderenţa începe să crească doar atunci când pacientul începe să accepte existenţa bolii şi consecinţele acesteia.

O altă temă importantă abordată de Oana Cueşdeanu a fost tendinţa de a interpreta non-aderinţă exclusiv ca lipsă de responsabilitate. Realitatea este mai complexă. Există pacienţi care nu primesc tratament deoarece nu l-au înţeles suficient.

Există pacienţi care uită. Există pacienţi care sunt copleşiţi de anxietate. Sunt pacienţi care nu au încredere.

Și există pacienți care pur și simplu nu au ajuns să accepte boala încă. În acest context, psihologul subliniază că aceeaşi manifestare poate avea cauze complet diferite. Este posibil ca doi pacienţi să nu ia tratamentul. Unul pentru că e dezorganizat, altul pentru că e speriat. Dacă nu înţelegem cauza, e foarte greu să găsim soluţia potrivită. Nu există un singur tip de pacient în practica clinică, medicii întâlnesc personalităţi şi mecanisme psihologice foarte diferite.

Sursă: medicalmanager

Conținut scris de redacția noastră echilibrumintal.ro / Laura Ene și asistat AI.

Lasă un comentariu