Optogenetica câștigă Premiul Nobel pentru Medicină 2026, dezvăluind circuitele cerebrale ale emoțiilor și comp

Cine a explicat atribuirea Premiului Nobel 2026 pentru fiziologie sau medicină?

Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină din anul 2026 a fost atribuit, în data de 5 octombrie, de către adunarea de la Institutul Karolinska, recunoașterea fiind acordată pentru progresele remarcabile în domeniul optogeneței și al canalelor ionice sensibile la lumină. Recompensa, care totalizează suma de 12 milioane de coroane suedeze, va fi distribuită în mod egal celor trei distinși cercetători: Karl Deisseroth, reprezentând Statele Unite ale Americii, alături de Peter Hegemann și Georg Nagel, ambii din Germania.

Organizația Nobel a subliniat faptul că acești savanți au fundamentat o nouă eră în cadrul neuroștiințelor moderne.

În mod concret, contribuțiile lor științifice au deschis calea către dezvoltarea unei tehnici inovatoare, care permite investigarea detaliată a modului în care anumite rețele de celule nervoase și structuri cerebrale joacă un rol crucial în generarea amintirilor, a stărilor emoționale și a tiparelor de comportament. Contribuția fundamentală a lui Peter Hegemann și Georg Nagel a constat în identificarea și caracterizarea canalrodopsinei, o proteină cu sensibilitate la lumină, izolată inițial dintr-o algă unicelulară.

Ulterior, psihiatrul Karl Deisseroth, afilat Universității Stanford din SUA, a reușit să integreze această descoperire în practică, transformând lumina într-un mecanism funcțional, similar unui „întrerupător”, care permite controlul precis al activității unor grupuri specifice de neuroni.

Conform explicațiilor oferite de profesoara Anna Wedell, de la Institutul Karolinska din Suedia, implementarea optogeneței a permis comunității științifice să depășească etapa simplă de cartografiere anatomică a encefalului. Acum, accentul s-a mutat pe înțelegerea funcțională a diferitelor circuite neuronale și a mecanismelor prin care acestea interacționează.

Anterior, dispuneam doar de hărți structurale ale creierului.

În prezent, avem capacitatea de a elabora hărți funcționale și de a decodifica modul în care diverse populații de celule cerebrale comunică reciproc, a clarificat Anna Wedell.

Actualmente, o proporție semnificativă a experimentelor se concentrează pe modele animale, utilizând în special șoareci care prezintă trăsături patologice asociate cu afecțiuni grave, cum ar fi epilepsia, sindroamele demențioase, tulburările depresive sau dependențele. Prin intermediul acestor studii, este posibil să determinăm exact ce neuroni și ce rețele sunt compromise și cum manipularea altor circuite poate modifica evoluția bolii.

Cum poate optogenetica face celulele reziduale să devină fotosensibile?

Deoarece mecanismele biologice de bază sunt adesea conservate între diferite specii, datele obținute ne indică direcția corectă pentru investigațiile clinice la nivel uman, a adăugat Wedell.

Deși optogenetica este, în esență, un instrument de cercetare fundamentală cu un potențial enorm pentru elucidarea etiologiei diverselor boli, așa cum a subliniat secretarul general Thomas Perlmann, aplicațiile clinice încep să devină vizibile. Tehnica este deja supusă testării pentru restaurarea parțială a capacității vizuale.

Neurologul Per Svenningsson, președintele Comitetului Nobel, a oferit un exemplu relevant: retinita pigmentară, o afecțiune în care pacienții își pierd fotoreceptorii (conurile și bastonașele), dar mențin intacte alte celule retiniene sănătoase.

În acest context, optogenetica permite acestor celule reziduale să devină fotosensibile, activând astfel nervul optic și generând o percepție vizuală limitată. Pacienții beneficiază de ochelari specializati care captură imaginea din mediul înconjurător și o traduc în semnale luminoase, proiectate direct pe retină. Mai multe studii clinice sunt în curs de desfășurare pentru a valida această abordare.

Profilul laureaților din 2026 evidențiază cariere de excepție. Karl Deisseroth, născut în 1971, a obținut doctoratul în 1998 și diploma medicală în 2000, ambele la Universitatea Stanford. Actualul său statut academic include poziția de profesor titular al catedrei D. H. Chen, precum și funcții în domeniul bioingineriei, psihiatriei și științelor comportamentale, atât la Howard Hughes Medical Institute, cât și la Universitatea Stanford. El devine astfel al patrulea psihiatru care primește onorul Premiului Nobel.

Peter Hegemann, născut în 1954, a finalizat studiile doctorale în 1984 la Institutul Max Planck de Biochimie din Martinsried, Germania. Actualmente, ocupă funcția de profesor senior Hertie de neuroștiințe la Universitatea Humboldt din Berlin. Descoperirile care i-au adus distincția au fost realizate în colaborare cu Georg Nagel, născut în 1953. Acesta din urmă a obținut doctoratul în 1988 la Universitatea din Frankfurt, Germania. În prezent, Nagel este profesor de fiziologie moleculară a plantelor la Departamentul de Fiziologie Moleculară și Biofizică a Plantelor (Botanică I) din Universitatea din Würzburg. Lucrările premiate ale sale au avut loc la Institutul Max Planck de Biofizică din Frankfurt.

Articolul „Premiul Nobel pentru Medicină 2026: Optogenetica, metoda care arată ce circuite ale creierului stau în spatele emoțiilor și comportamentelor” apare prima dată în SmartLiving.