De ce plătim asigurări de sănătate dacă suntem nevoiți să apelăm la clinici private?

De ce nu putem alege unde se cheltuie contribuțiile noastre?

Costurile ascunse ale asigurării de sănătate: când contribuția nu se transformă în acces rapid

Românii care contribuie la sistemul de sănătate publică se confruntă adesea cu o realitate frustrantă: deși achită lunar sume semnificative, când au nevoie de o investigație sau o consultație, descoperă că fondurile s-au epuizat sau că lista de așteptare se întinde pe mai multe luni. Această nemulțumire a fost adusă în dezbatere publică printr-o discuție pe platforma Reddit, unde un utilizator a pus în dilema între plata contribuțiilor și calitatea serviciilor primite.

Autorul postării a subliniat că, indiferent dacă contribuția provine din salariu sau din veniturile unei PFA, așteptările sunt minime, dar sistemul pare să se joace cu pacienții.

El a descris scenariul în care o analiză solicitată după ziua a doua a lunii devine ocazie de a impune o plată suplimentară, sau în care locul pentru consultație este rezervat pentru luna următoare, în timp ce varianta cu plată este disponibilă a doua zi.

Pentru ce plătim, de fapt?

Cum putem recupera acele sume uriașe livrate statului?, se întrebă autorul, reflectând starea de spirit a multor contribuitori.

Reacțiile celorlalte persoane au confirmat această tendință.

Numeroși români au relatat că au fost obligați să aștepte luni întregi pentru o investigație sau o consultație, sau au plătit pentru a reduce timpul de așteptare.

Totuși, alți participanți au subliniat că sistemul public acoperă costurile tratamentelor pentru afecțiuni grave și cronice, care ar fi greu de suportat din propria buzunar.

În discuția de pe Reddit, mulți utilizatori au amintit experiențe negative legate de programările prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Un participant a povestit că a încercat să se programeze la o clinică din Iași pentru o intervenție de chirurgie vasculară.

I s-a comunicat că pentru restul anului 2026 nu mai există disponibilitate, sugerându-i să revină în decembrie pentru a încerca să obțină un loc în ianuarie-februarie 2027.

Aceiași medici sunt disponibili în maximum o săptămână în sectorul privat, spre deosebire de cele șase luni de așteptare în sistemul de stat.

Alt utilizator a relatat dificultățile întâmpinate în obținerea unei investigații prin rezonanță magnetică (RMN).

„Avam nevoie de un RMN urgent, dar abia în februarie am găsit un loc; în altă situație, ar fi trebuit să merg la un furnizor privat”, a povestit aceasta.

Alți români au mărturisit că, după o perioadă lungă de așteptare, au renunțat la sistemul public și au plătit pentru servicii private.

Este o frustrare mare.

Am așteptat eu și luni întregi pentru o consultație la stat, și la final am plătit la o clinică privată, a relatat un participant.

Un alt comentator a exprimat preferința pentru un sistem care ar permite alegerea destinației contribuțiilor.

Dacă aș avea opțiunea, aș vrea să pot alege unde să plătesc asigurarea de sănătate.

Da, dacă muncesc, ar trebui să fiu obligat să am asigurare, dar să o fac unde aleg eu, a explicat acesta.

Mulți consideră că asigurații ar trebui să aibă acces mai facil cel puțin la investigațiile preventive.

„Nu e corect ca medicina să fie tratată ca «un business», dar pare o insultă când vrei să faci prevenție (analize, radiografie, RMN etc.) și îți spun că nu se poate”, a adăugat autorul postării originale.

Costuri uriașe acoperite de sistem

Unii participanți au subliniat că sistemul asigură tratamente pentru afecțiuni grave și cronice, ale căror cheltuieli individuale ar fi greu de suportat. Un tânăr de 24 de ani a detaliat că primește periodic un tratament care, în sectorul privat, ar costa aproximativ 15.000 de lei pentru fiecare ședință.

Cum funcționează fondurile și ce drepturi au pacienții?

Am boala Crohn, o afecțiune cronică.

Fac o perfuzie la fiecare opt săptămâni pentru a păstra intestinele. La sistemul public nu mă costă nimic, dar la privat ar fi fost aproximativ 15.000 de lei per ședință. Merg la o clinică privată pentru a primi perfuzia, care durează două ore, și este gratuită deoarece aceiași clinici au contract cu Casa de Asigurări.

E ușor să spunem că banii nu ajung nicăieri, dar realitatea este că toată lumea va beneficia de acest sistem în viitor. Chiar dacă funcționează prost, el salvează vieți, a relatat acesta.

Alt român a povestit că mama sa a necesitat o spitalizare lungă, iar costul total al serviciilor medicale a ajuns la aproximativ 50.000 de lei. Pentru bătrânețe, exemplul din familia mea.

Anul trecut, mama mea a avut o problemă medicală gravă, a stat în ATI o săptămână și apoi trei zile pe salon. Factura la ieșirea din spital a fost de 50.000 de lei (echivalentul a 10.000 de euro). Nu vreau nici măcar să gândesc cât ar fi costat dacă ar fi fost tratată la o clinică privată.

Când vom ajunge la bătrânețe, dacă o să ne fie necesar, vom folosi sistemul cu toată încrederea, a explicat acesta.

Alți utilizatori au amintit că sistemul public acoperă tratamentele oncologice, imunoterapia și terapiile biologice, care ar impune sume mari dacă ar fi plătite integral din buzunarul personal. Este greu de imaginat cât costă de fapt un tratament oncologic, biologic, anti-VHD sau imunoterapie.

Nu toate medicamentele sunt acoperite, dar cele mai multe dintre cele recomandate în Uniunea Europeană sunt incluse, unde se alocă sume mai mari pentru sănătate, a comentat un participant.

Alți comentatori au subliniat că sistemul asigurărilor publice funcționează ca o plasă de protecție pentru cei care nu ar putea suporta cheltuielile medicale mari. Acest sistem este o plasă socială pentru cei care nu pot permite să meargă la doctor.

Este necesar, chiar dacă e scump.

Nu putem găsi medici peste noapte pentru a popula un astfel de sistem dacă mâine decidem că nu-l mai dorim, iar peste zece ani ne dăm seama că am făcut o greșeală.

Problema nu sunt banii dați, ci modul în care sunt gestionați, a explicat un participant.

Mecanica fondurilor și drepturile pacienților

Lipsa fondurilor pentru analize, o plângere frecventă a pacienților, este legată de modul de finanțare a serviciilor medicale. Laboratoarele și clinicile care au contracte cu casele de asigurări primesc sume pentru serviciile prestate, dar aceste fonduri pot fi epuizate înainte de sfârșitul lunii. Epuizarea fondurilor unui laborator nu înseamnă că pacienții asigurați își pierd dreptul la investigații.

În Ghidul asiguratului, ediția a treia, publicată în ianuarie 2025, CNAS detaliază obligațiile furnizorilor în asemenea situații.

Când investigațiile nu pot fi efectuate pe loc, laboratorul trebuie să programeze asiguratul în limita valabilității biletului de trimitere, notând data programării pe verso-ul documentului.

Dacă asiguratul refuză programarea, laboratorul îi restituie biletul de trimitere, pentru ca acesta să se poată adresa altui furnizor de investigații, precizează CNAS.

Instituția specifică că biletul de trimitere pentru analizele de rutină este valabil 30 de zile.

Pentru investigațiile recomandate în cadrul programelor de prevenție, valabilitatea poate ajunge la 60 de zile, iar pentru afecțiuni cronice și anumite alte situații, la 90 de zile.

Unele categorii de pacienți pot beneficia de investigații decontate peste limita contractată a furnizorului. Printre aceștia se numără persoanele cu boli oncologice, diabet, afecțiuni cardiovasculare, neurologice, cerebrovasculare, boli rare sau afecțiuni renale cronice, când investigațiile sunt necesare pentru monitorizarea stării de sănătate.

„Furnizorii de servicii medicale paraclinice au obligația să efectueze în termen de 5 zile calendaristice de la data solicitării investigațiile recomandate pentru monitorizarea pacienților”, se menționează în ghidul CNAS.

Pentru aceste cazuri, medicul trebuie să menționeze pe biletul de trimitere cuvântul „MONITOR”, urmat de cifra corespunzătoare categoriei de afecțiune. De asemenea, analizele recomandate de medicul de familie în cadrul consultațiilor de prevenție și investigațiile legate de monitorizarea sarcinii pot fi efectuate de laboratoarele aflate în contract cu casele de asigurări, chiar și peste limita contractată.

Pacienții pot consulta listele furnizorilor aflați în contract cu casele de asigurări de sănătate, precum și informațiile despre fondurile disponibile, publicate pe platformele CNAS și ale caselor județene.