Beneficiile optimismului: cum o atitudine pozitivă îți poate transforma viața

Cum ne influențează optimismul sănătatea?

De ce ar trebui să privim mereu partea bună a lucrurilor

Optimismul nu este doar o simplă atitudine, ci are efecte concrete asupra sănătății noastre, a succesului profesional și a modului în care luăm decizii.

Totuși, atunci când este dus la extrem, optimismul poate deveni riscant.

Merită cu siguranță să fim optimiști.

Studiile arată că persoanele cu o atitudine pozitivă tind să fie mai sănătoase. O meta-analiză realizată de cardiologul Alan Rozanski și echipa sa a demonstrat că optimismul este asociat cu un risc mai scăzut de evenimente cardiovasculare. În plus, oamenii optimiști sunt mai rezilienți.

Aceștia percep eșecurile ca fiind temporare și cauzate de factori externi, în timp ce pesimiștii văd dificultățile ca o confirmare a slăbiciunilor lor durabile, conform celor scrise în The Economist.

De asemenea, optimiștii au mai multe șanse să avanseze în ierarhiile organizaționale.

Merită să fim optimiști pentru o viață mai sănătoasă?

Un studiu recent realizat de Nadine Chochoiek de la Munich Business School a arătat că antreprenorii și managerii au un nivel similar de optimism, fiind ambii mai optimiști decât angajații.

Cauzalitatea funcționează în ambele sensuri. Puterea în sine poate fi o sursă de optimism. Este mai ușor să privești viitorul cu încredere atunci când ai capacitatea de a-l influența.

De exemplu, directorii au o atitudine mai pozitivă față de inteligența artificială decât angajații, deoarece au mai mult control asupra a ceea ce urmează să se întâmple.

Pe de altă parte, optimismul îi motivează pe oameni să înainteze și să își asume riscuri. Optimiștii au mai multe șanse să devină antreprenori, deoarece așteptările scăzute de succes nu se aliniază de obicei cu decizia de a înființa o afacere. Daniel Kahneman, psiholog laureat al Premiului Nobel, a descris „optimismul iluzoriu” ca fiind un motor al capitalismului.

Încrederea, fie ea justificată sau nu, joacă un rol important în selecția persoanelor pentru poziții de conducere în organizații. Un test psihologic standard, cunoscut sub numele de Revised Life Orientation Test, măsoară nivelul de optimism sau pesimism al indivizilor prin afirmații precum „Dacă ceva poate merge prost pentru mine, va merge prost”.

Te-ai lăsa condus de cineva care crede cu tărie că este ghinionist?

Desigur, optimismul poate merge prea departe.

Când optimismul devine periculos pentru sănătatea noastră?

Un studiu influent publicat în 2007 de Manju Puri și David Robinson de la Duke University a folosit diferența dintre așteptările indivizilor privind propria longevitate și estimările actuariale ca indicator al optimismului.

Rezultatele au arătat că optimiștii extremi aveau mai multe șanse să fumeze și să își păstreze o mare parte din averea personală în active ilichide. În organizații, optimismul excesiv poate crea probleme. Așteptările nerealiste inițiale cresc riscul ca proiectele să depășească bugetele și termenele-limită.

De asemenea, optimismul face ca decidenții să fie mai puțin predispuși să abandoneze proiectele eșuate, presupunând rezultate mai bune decât cele inițiale pentru a justifica continuarea acestora.

Totul depinde de context. Întrebarea „Ce ar putea merge prost?” sună mult mai îngrijorător când este pusă de un pilot decât de un realizator de podcast. Un studiu realizat de Damiano Silipo de la University of Calabria a analizat optimismul în băncile americane, evaluând sumele rezervate pentru acoperirea pierderilor din credite. Înainte de criza financiară din 2007-2009, optimismul era predominant în rândul bancherilor, dar după aceea, situația s-a schimbat radical. Există diverse strategii pentru a contracara tendința spre optimism excesiv.

Procesele precum „pre-mortem”, unde oamenii își imaginează în mod deliberat eșecul unei inițiative și identifică posibilele cauze, pot fi utile. De asemenea, componența echipei este esențială.

Un studiu de Ulrike Malmendier de la University of California, Berkeley, a arătat că supraoptimismul directorului financiar este mai predictiv decât încrederea excesivă a CEO-ului în ceea ce privește preferința pentru datorie în detrimentul capitalului propriu.

Totodată, directorii generali prea încrezători tind să angajeze directori financiari la fel de optimiști.