Autismul și ADHD: oamenii au nevoie de sprijin înainte de a fi diagnosticați, dar obținerea acestuia le poate schimba

De ce diagnosticul poate schimba viețile în cadrul MINDS?

Acest lucru ar putea face o diferență enormă pentru persoanele care în prezent petrec ani în așteptare pentru o evaluare.

Dar, deși este binevenit să primești ajutor mai devreme, diagnosticul poate avea beneficii care depășesc cu mult ceea ce înseamnă să ajuți pe cineva să obțină tratament.

Autismul și tulburarea hiperactivității cu deficit de atenție (TDAH) sunt afecțiuni care afectează modul în care oamenii experimentează și Autismul poate afecta comunicarea, interacțiunea socială și modul în care cineva experimentează împrejurimile.

ADHD poate afecta atenția, organizarea și capacitatea de a controla impulsurile. Ambele sunt considerabil diferite de la o persoană la alta. Cererea de evaluări a crescut dramatic.

Până la sfârșitul anului 2025, mai mult de 560.000 de referințe pentru ADHD și 254.000 de referințe pentru autism au rămas deschise în Anglia.

Aceste liste de așteptare crescând înseamnă că oamenii se pot lupta ani de zile fără a înțelege dificultățile lor sau fără a primi ajutor corespunzător. Problemele de sănătate mintală sunt, de asemenea, frecvente în rândul persoanelor cu autism și în rândul celor cu ADHD.

Acestea pot include anxietate, care implică îngrijorare sau teamă excesivă, și depresie, care poate provoca o lungă durată de starea de spirit scăzută și pierderea interesului pentru activitățile de zi cu zi.

Furnizarea de sprijin înainte de diagnosticare ar putea ajuta persoanele care se luptă acum, în loc să le lase să aștepte până când dificultățile lor devin mai grave.

De ce diagnosticul poate schimba viețile În cadrul MINDS (Mental Illness, Neurodivergence and Distress), un proiect de cercetare care investighează modul în care adulții autistici și persoanele cu ADHD experimentă dificultăți de sănătate mintală și acces la îngrijiri - eu și colegii mei am intervievat 25 de adulți autistici, cu ADHD sau cu ambele condiții. Le-am întrebat despre experiențele lor de a obține sprijin pentru sănătatea mintală prin intervențiile chirurgicale. Participanții au descris modul în care primirea unui diagnostic le-a ajutat să înțeleagă experiențele pentru care se învinovățiseră anterior. Unii s-au luptat ani de zile, fără să știe de ce.

Pentru alții, diagnosticarea a fost o modalitate de a explica nevoile lor prietenilor, familiei și profesioniștilor din domeniul sănătății. De asemenea, le-a ajutat să găsească abordări care să facă viața de zi cu zi mai ușoară.

Aceste experiențe arată cum diagnosticul poate îmbunătăți înțelegerea și acceptarea de sine, în special după ani de confuzie sau autocritică.

Revizuirea guvernamentală recunoaște aceste beneficii și recomandă ca evaluările să rămână disponibile. Cu toate acestea, există riscul ca serviciile NHS supraîntinse să restricționeze din ce în ce mai mult accesul la acestea.

În West Yorkshire, de exemplu, a fost introdusă o așteptare minimă de doi ani pentru evaluările de rutină ale autismului și ADHD efectuate de furnizori independenți prin intermediul NHS.

Persoanele cu nevoi urgente pot fi evaluate mai devreme. Oferirea de sprijin fără diagnostic ar putea ameliora o parte din presiunea asupra acestor servicii. Dar nu ar trebui să devină un motiv pentru a face obținerea unor evaluări mai dificilă.

Diagnosticul nu garantează sprijin. Cercetarea noastră a arătat, de asemenea, că primirea unui diagnostic nu înseamnă neapărat că oamenii ar putea accesa îngrijiri de sănătate mintală adecvate.

Cum au afectat situațiile anxietătoare un participant autist?

Mulți participanți au descris dificultățile de a obține ajutor de la chirurgia lor. Unii se luptau să explice ce au experimentat sau să înțeleagă dacă dificultățile lor erau legate de autism, ADHD sau de o altă problemă de sănătate mintală.

Alții considerau că profesioniștii din domeniul sănătății nu înțelegeau pe deplin experiențele lor.

Mai mulți au descris că au fost trimisi dintr-un serviciu în altul, dar au fost respins pentru că nevoile lor erau considerate prea complicate sau pentru că nu erau suficient de bolnavi pentru a se califica pentru ajutor.

Unii participanți au fost oferiți terapie comportamentală cognitivă (CBT), o terapie cu vorbirea care ajută oamenii să recunoască și să schimbe modelele de Deși TCC poate ajuta persoanele autiste și persoanele cu ADHD, unii participanți au descoperit că anumite tehnici nu sunt potrivite.

Unii au spus că tratamentul le-a făcut să se simtă mai rău.

Un participant autist a descris cum situațiile care au cauzat anxietate, o abordare folosită uneori în terapie, se simțeau repetate ca un atac asupra sistemului nervos. Pentru unii oameni cu autism, suferința poate fi legată de experiențe senzoriale copleșitoare, cum ar fi zgomoturi puternice sau lumini strălucitoare. Terapia poate avea nevoie să ia în considerare aceste diferențe. Orientările naționale privind tratamentul recomandă deja adaptarea terapiilor cu vorbire pentru a satisface nevoile adulților autistici.

Dar descoperirile noastre sugerează că, în plus față de adaptarea terapiilor, trebuie să oferim un alt tip de sprijin pentru a aborda o gamă mai largă de nevoi.

Ani de încercări fără succes de a obține ajutor au lăsat unii participanți să se simtă abandonați. Ce trebuie să se schimbe? Chirurgiile medicale oferă deja sprijin pentru sănătatea mintală a multor persoane autiste și a celor cu ADHD.

Dacă mai mulți oameni vor fi eligibili pentru ajutor fără diagnostic, cererea pentru aceste servicii ar putea crește și mai mult. Medicul general va avea nevoie de suficient timp, pregătire și resurse pentru a înțelege nevoile persoanelor și pentru a le ajuta să găsească sprijinul adecvat. Propunerea guvernului oferă o oportunitate de a îmbunătăți asistența medicală, în special pentru persoanele care se confruntă în prezent cu așteptări lungi. Însă succesul său va depinde de faptul că serviciile pot oferi ajutor adecvat, atât înainte cât și după diagnostic. Pentru unii oameni, diagnosticul poate transforma modul în care se înțeleg pe ei înșiși. Alții au nevoie urgent de ajutor practic sau de tratament pentru sănătatea lor mintală.

Mulți au nevoie de ambele.

După cum a descris un participant experiența de a primi în cele din urmă un diagnostic, dar de a găsi puțin sprijin după aceea: Doar ajungeți la sfârșitul diagnosticului și apoi căzi de pe o stâncă. E un pic ca o centură de transport într-un supermarket fără trăsură la capăt.

Provocarea acum este de a se asigura că oamenii primesc ajutorul de care au nevoie în așteptarea unei evaluări și continuă să primească sprijinul corespunzător după aceea.

Hannah Bowers primește finanțare de la Institutul Național de Cercetare a Sănătății și Apatării (NIHR). Studiul de interviu MINDS este finanțat de Școala de Cercetare a Primarului Sănătate (referența la proiect SPCR758). Cercetarea este condusă de Dr.

Hannah Bowers de la Centrul de Cercetare pentru îngrijire primară, Universitatea din Southampton, în colaborare cu parteneri de la Universitatea Keele, Universitatea din Bristol, Universitatea din Exeter, Universitatea Nottingham Trent și Universitatea din Londra.

Această lucrare este în prezent în pregătire pentru a fi prezentată unei reviste peer-reviewed. Opiniile exprimate sunt ale autorului și nu neapărat ale NIHR sau ale Departamentului de Sănătate și Asistență Socială.