Dincolo de serotonină, o privire asupra nevoilor umane

Deconectarea socială: o rană adâncă ce ne macină sufletul?!

Încă îmi amintesc cu claritate stagiul de psihiatrie.

Sănătate Mentală și Wellness

Alimentația și sănătatea mintală: O legătură esențialăBolile mintale ale părinților și impactul asupra copiilor: O legătură nuanțatăPrincipalele suplimente de omega-3 pentru 2026Schizofrenia: O luptă contra timp pentru o viață normală

Deși majoritatea cazurilor pe care le-am întâlnit erau din spectrul schizofreniei, cele care mi-au rămas cel mai puternic în minte au fost persoanele diagnosticate cu depresie.

Mai ales urmele adânci, de la un capăt la altul, lăsate pe gâtul unui tânăr de 19 ani. La acea vreme, explicația dominantă era legată de dezechilibrele chimice din creier, dar întrebarea care mă obseda era: ce s-a întâmplat cu acei oameni? Ce s-a întâmplat cu mine, care, dintr-o persoană amuzantă și plină de viață, am devenit imobilă?

Chiar dacă cercetătorii s-au îndepărtat de ideea că depresia este cauzată de niveluri scăzute de serotonină – o teorie pentru care nu a existat niciodată o bază reală, așa cum explică profesorul David Healy în discuția cu Johann – cum explicăm depresia la persoanele care nu au trecut prin evenimente traumatice? Dincolo de traume și biologie, acest articol se concentrează asupra celei de-a treia cauze: cea socială, lăsând celelalte două în plan secund. Nu pentru că nu ar fi importante, dimpotrivă, sunt esențiale. Există cu siguranță factori de temperament și chiar o variantă a unei gene senzoriale, numită 5-HTT, care predispune la depresie.

Și adevărul este chiar mai dureros: ceea ce majoritatea dintre noi urâm ocupă cea mai mare parte a vieții noastre. Mă refer la deconectarea de ceilalți.

Materialismul ne îmbolnăvește mintea, sau e doar o iluzie?!

Nu mai este un secret că viața în comunitate este tot mai rară și că familia nucleară a înlocuit familia extinsă. Dar cât de mare este, de fapt, efectul singurătății?

La această întrebare, John Cacioppo a descoperit că singurătatea acută activează în corpul uman un nivel de cortizol similar cu cel eliberat după un atac fizic.

Asta pentru că una dintre nevoile fundamentale ale oamenilor, cea de securitate, este satisfăcută doar atunci când suntem conectați cu alții. Însă rezultatele studiilor recente arată un adevăr extrem: în primii opt ani de viață, când suntem singuri, dezvoltăm simptome de depresie.

Și dacă ne întoarcem la propria noastră cultură, și dacă ne întoarcem la propria noastră cultură, și dacă ne întoarcem la propria noastră cultură, și dacă ne întoarcem la propria noastră cultură, și dacă ne întoarcem la cultura noastră, ne întoarcem la următoarea generație, ne întoarcem la următoarea generație, ne întoarcem la următoarea generație, ne întoarcem la următoarea generație. (Nota redacției: Această secțiune pare a fi o repetiție sau o eroare în textul original, păstrată conform instrucțiunilor.)

Hari citează 22 de studii diferite din ultimii ani care arată că, pe măsură ce devenim mai motivați de materialism și de recompense extrinseci, cu atât devenim mai deprimați.