Tineretul sensibil la zgomot poate semnaliza anxietate pentru viitor
Sunt copiii sensibili la zgomote mai predispuși la anxietate?
Spre deosebire de fobiile sau atacurile de panică, anxietatea se dezvoltă adesea treptat. În schimb, sensibilitățile senzoriale sunt mai ușor de detectat.
Sănătate Mentală și Wellness
Limbajul corpului trădează anxietatea
Să te reconstrui: Arta de a-ți umple paharul
„Relația terapeutică, cel mai puternic instrument al schimbării, după psihiatrul Mircea Radu
Tipul greșit de bolnav ⁇ Rușinea bolilor mintaleAceastă legătură a fost menținută chiar și după ajustarea la problemele existente, trăsăturile de autism, ADHD și nivelurile inițiale de anxietate, ceea ce face dificilă detectarea timpurie.
Copiii prea sensibili la sunet dezvoltă anxietate?
Copiii din Marea Britanie care sunt prea sensibili la sunet la vârsta de 11 ani au mai multe șanse de a dezvolta anxietate la vârsta de 13 și 16 ani. Copiii care au raportat disconfort din cauza zgomoturilor de zi cu zi, cum ar fi mâncărurile clatătoare sau zgomotul traficului la vârsta de 11 ani au prezentat niveluri mai ridicate de anxietate la vârsta de 13 și 16 ani.
Cercetătorii au analizat datele din Studiul Avon Longitudinal of Parents and Children, care a urmărit peste 5.000 de participanți de la copilărie până la adolescență. Rezultatele evidențiază semnele timpurii care ar putea ajuta la identificarea tinerilor cu risc înainte ca simptomele să se agraveze.
Părinții și profesorii pot observa un copil care își acoperă urechile în cafenea, evitând să facă școli zgomotoase sau reacționând puternic la sunetele ignorate de alții. Ar trebui școlile să testeze sensibilitatea la sunet? Experții spun că merită luat în considerare. S-ar putea reduce riscul de anxietate tratarea sensibilității la sunet?
Ce semne arată un copil anxios?
Nu există încă dovezi, dar sprijinul precoce ar putea ajuta. Strategiile cum ar fi controlul zgomotului și reglementarea emoțională ar putea ameliora stresul înainte de a deveni anxietate cronică.
O singură întrebare ar putea identifica studenții cu risc și să ghideze spații de învățare mai liniștite și mai incluzive.