Cum să refuzi politicos fără a te simți vinovat

De ce ne este atât de greu să spunem „nu”?

Relațiile interumane, fie ele personale sau profesionale, se bazează în general pe ajutor reciproc. Totuși, apar conflicte atunci când una dintre părți nu știe să spună „nu”.

Această situație se poate agrava atunci când cealaltă persoană profită de bunăvoința celuilalt, ignorând limitele impuse. Astfel, se creează un conflict tăcut care poate consuma atât fizic, cât și mental, persoanele care nu au învățat să refuze. Psihologul Miriam González, din cadrul Colegiului Oficial al Psihologilor din Madrid, explică această dinamică pentru EFE Salud.

Pentru a înțelege acest conflict, este esențial să ne familiarizăm cu rădăcinile sale. Persoanele care nu reușesc să refuze nu au învățat să o facă.

Aceasta este o problemă care își are originile în copilărie sau adolescență.

Multe persoane au crescut în medii în care a spune nu era pedepsit, fie în mod explicit, fie implicit.

Te simți vinovat când spui „nu”?

Sau pur și simplu, trebuiau să fie pe placul celorlalți, deoarece aceasta era modalitatea prin care primeau iubire sau erau recunoscuți, explică specialista.

Cei care au crescut într-un astfel de mediu, unde a refuza era echivalent cu conflictul sau respingerea, au perceput această situație ca fiind dăunătoare, pe care trebuie să o evite.

„Atunci când creierul învață că a spune” nu „reprezintă un semnal de pericol, sistemul nervos va evita acea situație”, adaugă ea.

Este important de menționat că incapacitatea de a spune „nu” nu este asociată cu slăbiciunea sau lipsa de caracter.

„Este un comportament învățat într-un context specific, dar care nu mai este util”, clarifică psihologul.

Te simți exploatat în relații?

Pe de altă parte, există și persoane care cer sau solicită atenție fără a stabili limite, abuzând de bunăvoința altora și provocând disconfort în relații. Acest lucru se întâmplă pentru că nimeni nu le-a spus „nu”. De asemenea, acest conflict are o dimensiune generațională, deoarece trăim într-o societate care pune accent pe ego.

„Este o exaltare a propriei persoane, în care eu sunt cel mai important, iar în mod colocvial spunem că ceilalți contează, dar nu este adevărat”, subliniază experta.

Subiectul este complex, deoarece rețelele sociale contribuie la singurătatea pe care o pot genera și la schimbările generaționale din societatea actuală.

Ne aflăm într-o dualitate care ne duce la o stare de disonanță cognitivă, adică ceea ce știm că trebuie să facem și ceea ce ajungem să facem.

Care sunt semnele că nu știi să refuzi?

Realizăm acest lucru atunci când ne simțim epuizați pentru că spunem da la orice, explică Miriam González.

Există o linie foarte subțire între a fi o persoană pe placul tuturor și a nu ști să spui „nu” în anumite situații. Psihologul oferă câteva semnale de alarmă cu care te poți identifica:

1. Spui da, dar în realitate vrei să spui nu. 2. Te simți responsabil pentru bunăstarea emoțională a altora. 3.

Îți este greu să te pui pe primul loc fără să te simți vinovat. 4. Acumulezi oboseală sau suprasolicitare constant. 5. Te enervezi, dar interior, fiind incapabil să exprimi acest lucru cu voce tare. 6.

Eviți conflictul cu orice preț. 7. Simți că ești disponibil pentru toată lumea, mai puțin pentru tine.

Poți spune nufără să te simți vinovat?

Lipsa stabilirii unor limite în relațiile personale sau profesionale poate avea consecințe grave, atât la nivel mental, cât și fizic, deoarece implică o uzură considerabilă. A învăța să spui nu la timp poate preveni multe conflicte. Persoana care nu spune niciodată nu poate experimenta o oboseală continuă, probleme digestive, tensiune musculară sau tulburări de somn.

Sistemul nervos este expus unei stări de alertă și suprasolicitare, subliniază aceasta.

La nivel mental, cei care nu au învățat să refuze ajung să își neglijeze propria stare de bine, până la pierderea controlului.

„Există situații în care poți ajunge la o stimă de sine foarte scăzută, stres cronic și anxietate din cauza suprasolicitării”.

A învăța să spui „nu” trebuie să fie un proces gradual, în contexte cu risc scăzut. De exemplu, refuzând un plan pe care nu ai chef să îl urmezi.

Este timpul să ne asumăm vinovăția și disconfortul!

„În primul rând, trebuie să înțelegi că a spune” nu „nu înseamnă să respingi pe cineva”, precizează experta.

Este recomandat să o faci într-un mod asertiv, nu agresiv. Multe persoane suprasolicitate ajung să explodeze, iar acest comportament este perceput de ceilalți ca o respingere, generând astfel conflict.

Este important să oferi un „Justificările lungi ni le oferim mai mult nouă înșine decât celorlalți”. De asemenea, vinovăția este un sentiment care poate apărea la început. Te simți rău pentru că nu ești obișnuit să refuzi. Este esențial să accepți acest lucru, precum și disconfortul și tensiunea pe care le poate genera. Procesul de a învăța să spui „nu” îți permite să observi ce persoane din jurul tău se supără și care nu.

Cei care beneficiază de lipsa ta de limite sunt cei care vor protesta.

Când cineva începe să spună nu , își curăță cercul.