Suportul supervisorilor și siguranța psihologică reduc gândirea în silouri în sănătate publică din Ghana

Ce înseamnă „din punct de vedere organizațional”?

Această cercetare analizează cum sprijinul supervisorilor și siguranța psihologică la locul de muncă influențează reducerea izolării departamentale în sănătate.

Studiul s-a bazat pe o eșantionare intenționată în mai multe etape, care a inclus 363 de profesioniști din sănătate, angajați atât în spitale publice, cât și private din Ghana.

Pentru a interpreta datele, cercetătorii au folosit modelarea ecuațiilor structurale prin metoda celor mai mici pătrate (PLS-SEM). Pentru a verifica dacă există bias metodic comun, au aplicat testul unic factor al Harman și testul de coliniaritate completă.

Rezultatele arată o legătură negativă și semnificativă între suportul perceput de la supervisorii direcți și În același timp, securitatea psihologică prezintă o legătură pozitivă și semnificativă cu implicarea personalului și mediază parțial relația dintre izolarea departamentală și angajamentul angajaților. De asemenea, suportul perceput de la supervisorii direcți moderează semnificativ legătura dintre Aceste descoperiri extind perspectiva oferită de Teoria Capitalului Social și Teoria Schimbului Social, evidențiind rolul esențial al relațiilor organizaționale și practicilor de supervizare susținute în înțelegerea implicării personalului în sectoarele publice și private ale sănătății din Ghana.

Având în vedere că studioul se concentrează pe profesioniștii din sănătate din Ghana, cercetările viitoare ar putea exploata designuri longitudinale pentru a examina aceste legături în sisteme și contexte culturale diverse.

Implicarea angajaților are un impact major asupra eficienței organizaționale, mai ales în sectoarele de servicii cu presiune ridicată, precum sănătatea, unde angajații dedicați sunt mai predispuși să ofere îngrijire sigură și de calitate și să mențină performanța sub stres (Bakker și Albrecht, 2018; Albrecht et al. 2021). Angajamentul în sănătate este, prin natura sa, relațional, fiind modelat de calitatea relațiilor interpersonale, de încrederea și cooperarea dintre domenii profesionale, precum și de alți factori cheie (Jeske și Olson, 2025; Asare Obeng și Atan, 2025).

Szilvassy și Širok (2022) sustin că implicarea personalului în organizațiile de sănătate este determinată de calitatea interacțiunilor, sprijinului și încrederei dintre angajați și superiori.

Deși importanța sa este recunoscută, studiile indică în mod repetat că majoritatea organizațiilor de sănătate au dificultăți în menținerea unei implicări efective a personalului, mai ales în medii complexe caracterizate de încărcări de muncă ridicate, limite profesionale neclare și coordonare fragmentată (Ominyi et al. 2025; Atan și Obeng, 2024).

Una dintre condițiile organizaționale care contribuie la această problemă este izolarea departamentală. Aceasta reprezintă o stare structurală și relațională în care departamentele sau grupurile profesionale funcționează independent, blocând comunicarea dintre divizii și cooperarea spre un obiectiv comun (Popęda, 2025).

În mediul sanitar, unde colaborarea este esențială pentru furnizarea eficientă a serviciilor, această fragmentare reduce oportunitățile de colaborare și sprijin, diminuând resursele relaționale necesare pentru a menține o implicare completă în sarcinile lor (Qin, 2025).

Deși importanța sa este recunoscută, ce se întâmplă în practică?

În consecință, se împiedică formarea standardelor comune și a reciprocității, care sunt esențiale pentru menținerea relațiilor de lucru efective.

Din punct de vedere organizațional, suportul perceput de la supervisorii direcți joacă un rol crucial în attenuarea efectelor negative ale izolării departamentale (Lee, 2026).

Cercetarea se concentrează pe perspectiva angajatului individual și examinează cum percepțiile angajaților despre sprijinul primit de la supervisorii lor influențează comportamentul lor la locul de muncă.

Înțelegerea acestei legături este deosebit de importantă în sistemele de sănătate cu resurse limitate, precum cel din Ghana, unde disintegrarea structurală poate intensifica perturbările relaționale și dezangajarea (Yesuf, 2025).

Cercetările anterioare privind implicarea personalului s-au concentrat pe resurse individuale, cum ar fi reziliența și motivația, precum și pe practici organizaționale stabilite, inclusiv abordările de leadership și cadrele de resurse umane (Albrecht et al. 2021). Totuși, mecanismele prin care barierelor structurale, inclusiv efectul gândirii în silouri, influențează securitatea psicologică a personalului au fost explore insuficient.

Securitatea psihologică, definită ca credința comună că persoanele pot exprima punctele lor de vedere, pune întrebări sau recunoaște greșelile fără frica de consecințe negative pentru relațiile lor, a fost introdusă de Edmondson (1999).

Spre deosebire de alte concepte, securitatea psihologică este, prin natura sa, relațională, apărând din interacțiunile interpersonale continue și demonstrații de respect, încredere și sprijin (Ip et al. 2025).

Barierele care împiedică colaborarea și comunicarea dintre angajați pot genera un mediu de lucru nesigur, ducând la o scădere a implicării personalului (Jones et al. 2024; Obeng și Atan, 2024). Când personalul crede că exprimarea îngrijorilor sau cererea de ajutor poate duce la consecințe sociale nefavorabile, este mai puțin dispus să se implice activ, să împartă informații sau să se angajeze complet în responsabilitățile lor de serviciu.

Prin urmare, securitatea psihologică la locul de muncă devine un factor cheie în prevenirea dezengajării și în promovarea unui comportament organizațional sănătos.