Echilibru Mintal

Serotonina blochează dorința de mișcare la șoareci vârstnice

De Psih. Mihai Ionescu · 13.11.2026

Cum omoară serotonina motivația de a te mișca?

Cercetători au descoperit că producția de serotonină într-o anumită zonă a creierului suprimă eliberarea de dopamină și, implicit, dorința de a te mișca. Acest mecanism explică de ce activitatea fizică scade cu vârsta.

Studiul a fost realizat pe șoareci în vârstă.

Zona din creier în cauză este nucleul raphe dorsal. Pe măsură ce șoarecii îmbătrânesc, neuronii de serotonină din această zonă devin hiperactivi.

Această supraproducție de serotonină inhibă direct sinteza de dopamină. Dopamina este principalul neurotransmiter asociat cu motivația și mișcarea. Fără suficientă dopamină, dorința de a face exerciții dispare.

pentru îmbătrânirea umană Studiul a urmărit nivelul de activitate la șoareci tineri și vârstnici. Animalele mai vârstnice au arătat o scădere semnificativă a mișcării voluntare.

Când cercetătorii au eliminat selectiv neuronii care produc serotonină în nucleul raphe dorsal, nivelul de activitate s-a redresat. Această inversare a dovedit că supraproducția de serotonină a fost cauza directă a scăderii. Descoperirea sugerează o legătură cauzală clară între serotonină și pierderea dorinței fizice.

Întrebări frecvente!

Creierul uman împărtășe aceeași interacțiune serotonină-dopamină. Studiul sugerează că inactivitatea legată de vârstă poate rezulta din această schimbare neuronală specifică. Dacă serotonina poate fi modulată, restaurarea funcției de dopamină ar putea reînvia dorința de a te mișca. Acest lucru deschide o cale terapeutică potențială pentru combaterea comportamentului sedentar la adulții vârstnici.

Se aplică acest studiu direct la oameni?

Mecanismul neuronal este conservat între mamifere. Totuși, sunt necesare studii clinice la oameni pentru a confirma aceeași interacțiune serotonină-dopamină la oameni vârstnici.

Poate blocarea serotoninei restaura activitatea?

La șoareci, eliminarea neuronilor de serotonină a inversat pierderea activității. O abordare similară la oameni ar necesita dezvoltarea unui medicament care să țintească specific acea zonă a creierului.