Injecțiile pentru tendonul lui Ahile nu sunt mai bune decât placebo

De ce procedura nu aduce alinare reală?

Un studiu recent publicat în The BMJ arată că injecțiile cu volum mare pentru tendinopatia tendonului lui Ahile nu aduc niciun beneficiu real față de placebo. Această afecțiune, frecventă la sportivi și nu numai, provoacă durere, rigiditate și umflături.

Cercetarea, realizată în mai multe centre clinice, a comparat pacienții care au primit soluție salină, anestezic local și uneori o doză mică de corticosteroizi, cu cei care au suferit o injecție simulată (sham).

Rezultatul? Niciun avantaj clinic semnificativ pentru tratamentul activ.

De ce s-a făcut acest studiu?

Pentru că aceste injecții sunt folosite masiv în medicina sportivă și ortopedie, deși dovada eficienței lor este slabă. Participanții au fost adulți cu tendinopatie cronică, urmăriți timp de șase luni pentru a evalua durerea, scorurile funcționale și vindecarea tendonului. Ambele grupuri au raportat îmbunătățiri similare.

Asta sugerează că efectul terapeutic vine din procedura în sine, nu din substanțele injectate.

Trebuie să renunțăm la aceste injecții?

Investigatorii au observat că tehnica de injecție cu volum mare, menită să distribuie medicamentul pe tot tendonul, nu a produs beneficii măsurabile dincolo de cele ale procedurii sham. Scorurile de durere, măsurate pe o scală vizuală analogă standard, au scăzut în medie cu 1,2 puncte în ambele grupuri. Evaluările funcționale, folosind chestionarul Victorian Institute of Sports Assessment–Achilles, au arătat progrese comparabile. Examenelor de imagistică nu au relevat nicio diferență în grosimea tendonului sau în vascularizare între grupul activ și cel de placebo.

Dr. Emily Hart, autorul principal al studiului, explică că efectul placebo poate fi puternic în afecțiunile musculare și scheletice.

„Pacienții adesea simt alinare pur și simplu pentru că cred că primesc un tratament”, a spus ea.

„Datele noastre sugerează că actul mecanic de a injecta lichid poate declanșa o răspuns fiziologic care imită beneficiile medicamentului.”

Studiul a examinat și efectele secundare posibile. Complicații minore, cum ar fi umflarea tranzitorie și vânătăile, au apărut cu rate similare în ambele grupuri. Asta indică un profil de risc comparabil, indiferent de substanța injectată.

Este momentul să ne repensăm practica de rutină? Dovezile indică o schimbare de direcție. „Având în lipsa de beneficii suplimentare, clinicienii ar trebui să considere terapii alternative, cum ar fi fizioterapia, exercițiile de încărcare excentrică sau plasma bogată în trombocite, care au arătat rezultate mai constante”, a sfătuit Dr.

Hart. Autorii trial-ului recomandă ca pacienții să fie informați despre eficacitatea limitată a injecțiilor și încurajați să urmărească mai întâi tratamentele conservatoare bazate pe dovezi.

Injecțiile cu volum mare pentru tendinopatia lui Ahile sunt mai eficiente decât placebo?

Aceste descoperiri ar putea influența acoperirea asigurărilor și liniile directoare clinice, reducând potențial numărul de injecții cu volum mare efectuate anual.

Pacienții care au deja suferit astfel de proceduri ar putea căuta a doua opinie sau explora opțiuni neinvazive.

Î: Cât durează efectul placebo după o injecție?

R: Studiul a urmărit pacienții timp de șase luni, arătând că orice beneficiu perceput de la injecție a persistat pe toată durata trial-ului, dar a fost identic cu cel al grupului sham.

Î: Există riscuri unice pentru injecțiile cu volum mare? R: Nu. Evenimentele adverse raportate — umflarea minoră și vânătăile — au fost la fel de comune în ambele grupuri, indicând un risc suplimentar nul din partea medicamentului.

Î: Ce tratamente alternative sunt recomandate pentru tendinopatia tendonului lui Ahile? R: Opțiunile bazate pe dovezi includ fizioterapia supravegheată, exercițiile excentrice pentru mușchii gambelor și, în cazuri selecte, injecții cu plasma bogată în trombocite, care au demonstrat îmbunătățiri mai constante ale durerii și funcției.