Femeile și nebunia: Istoria suferinței ignorate și a violenței reduse la tăcere

Cu 60 de femei, vârste 17-70, am discutat!

Editura Trei aduce pe piața românească, în colecția „Psihologia pentru toți”, o operă care a redefinit dialogul în jurul genului și a sănătății mintale încă din anii șaptezeci. Publicația Ms. Magazine sublinia că niciun cercetare viitoare nu va putea ocoli teza centrală a acestei lucrări sau chiar prezența ei pe piața editorială. Cartea, revizuită și reeditată, a luat naștere dintr-o dezamăgire profundă a autoarei, dr.

Phyllis Chesler, în timpul formării sale profesionale.

În timp ce se pregătea ca psiholog și psihanalist, Chesler a descoperit istoria ascunsă a acestor profesii și modul în care femeile erau marginalizate în sistemul medical.

Aceste observații, combinate cu ceea ce a văzut în practica clinică, au stârnit întrebări fundamentale despre modul în care societatea interpretează suferința feminină.

Această constatare a dus-o să investigheze așteptările femeilor de la psihoterapie și să pregăteze concluziile pentru conferința Asociației Americane de Psihologie (APA) din 1970. Totuși, nu a prezentat lucrarea în fața publicului.

În loc de asta, în numele Asociației Femeilor în Psihologie, pe care o înființase un an mai devreme, a solicitat membrilor APA despăgubiri de un milion de dolari pentru femeile care au căutat ajutor profesional, dar au fost abuzate și mai mult: etichetate punitiv, tranchilizate excesiv, seduse sexual în timpul tratamentului, internate împotriva voinței lor, supuse terapiei cu șocuri sau lobotomizate și descrise drept prea agresive, promiscue, depresive, urâte, bătrâne, furioase, grase sau incurabile.

În fața celor peste 2.000 de participanți, majoritatea bărbați, intervenția ei a fost întâmpinată cu râsete și ironii.

Chesler a început să scrie cartea „Femeile și nebunia” chiar în avionul care o ducea înapoi la New York, imediat după această conferință.

Prin analiza figurilor mitologice precum Demetra, Persefona și Diana, și a femeilor istorice precum Ioana d’Arc, Elizabeth Packard, Camille Claudel, Virginia Woolf sau Sylvia Plath, autoarea urmărește felul în care femeile au fost pedepsite, reduse la tăcere sau declarate „nebune” atunci când ieșeau din rolurile care le erau impuse.

În secolele al XIX-lea și al XX-lea, în Europa și America de Nord, un bărbat putea să-și interneze legal soția sau fiica, chiar dacă aceasta era sănătoasă psihic, iar uneori soții autoritari sau violenți foloseau azilul ca formă de pedeapsă și control.

Sau pentru a se putea căsători cu altă femeie.

Abuzuri în instituțiile psihiatrice, unde unele femei erau închise pe viață!

În instituțiile psihiatrice, unde unele dintre femei erau chiar închise pe viață, abuzurile continuau.

Acestea erau frecvent bătute, private de somn, hrană, lumină naturală, exercițiu și contact cu lumea exterioară, imobilizate în propria murdărie, izolate, hrănite cu forța, iar aceste practici erau prezentate drept „tratament”.

Relatările femeilor internate care au reușit să își păstreze luciditatea și să părăsească în viață acele instituții descriau azilele ca pe spații ale violenței și ale privării, „o moarte vie” plină de „lanțuri, întuneric, tortură fizică și psihică”, „un abator în masă”, în care suicidul părea unica soluție de eliberare.

„Am vorbit cu 60 de femei, cu vârste cuprinse între 17 și 70 de ani, despre experiențele lor în terapie privată și azile de boli mintale. În total, experiențele lor acoperă un sfert de secol (…). De cele mai multe ori, tristețea, furia, neputința și vinovăția au marcat zilele mele de interviuri”, mărturisește dr. Chesler.

Pentru că aceste zeci de întâlniri și mărturii despre supraviețuire, putere și violență, cuprinse în capitolele cărții Femeile și nebunia, sunt cutremurătoare. Ele descriu pas cu pas o realitate care nu a dispărut cu totul.

Dincolo de experiențele individuale, Chesler aduce în discuție ideile și structurile care au făcut posibile aceste abuzuri.

De la interpretarea psihiatrică a suferinței feminine la practicile clinicienilor, abuzurile sexuale în terapie și experiențele femeilor în diferite contexte actuale de violență, Chesler examinează raporturile dintre sănătatea mintală și rolurile sociale, încheind cu recomandări pentru un viitor în care femeile să-și poată defini singure viața, să-și folosească resursele și să se sprijine reciproc, fără ca grija pentru ceilalți să însemne automat sacrificiul de sine.

Phyllis Chesler este profesoară emerită la catedrele de Psihologie și Women’s Studies, la City University of New York. Autoare de bestselleruri, figură emblematică a feminismului, psihoterapeută și expertă care a oferit mărturii în instanță, Dr. Chesler a publicat mii de articole și, în ultimii ani, numeroase studii despre violența din spatele crimelor de onoare. Pe lângă „Femeile și nebunia”, ea a scris mai multe cărți devenite repere, printre care „Mothers on Trial. The Battle for Children and Custody” sau „Woman’s Inhumanity to Woman”. Cărțile și studiile sale au fost traduse în numeroase limbi europene, precum și în japoneză, chineză, coreeană și ebraică.

Dr. Chesler a locuit în Kabul și Ierusalim, iar în prezent trăiește în New York. De-a lungul carierei, a coordonat campanii și a susținut conferințe în Europa, Orientul Mijlociu și Extremul Orient.

Este cofondatoarea „Association for Women in Psychology”, înființată în 1969, a „National Women’s Health Network”, fondată în 1974, și a „International Committee for the Jerusalem-based Women of the Wall”, fondat în 1989. A participat la emisiuni precum The Today Show și The O’Reilly Factor. Cu peste 4 milioane de referințe online legate de activitatea sa, Dr.

Chesler a fost inclusă în numeroase enciclopedii, printre care Feminists Who Have Changed America, Jewish Women in America și în cea mai recentă ediție a Encyclopedia Judaica.