Evoluția unei boli cardiace și a unei tulburări de echilibru: povestea unei femei cu valvea aortică

A fost diagnosticată și cu boala de Ménière?

Într-un sat mic din România, la începutul anilor 2000, o fetiță a fost diagnosticată cu o valvea aortică defectă. Dintre cele trei plăcuțe ale valvei, două nu se mișcau independent, ceea ce a provocat un murmur auzit de medic în primele zile de viață.

Această anomalie congenitală a urmat-o de-a lungul anilor, generând probleme cronice de sănătate. În 2023, la vârsta de 38 de ani, a suferit o intervenție TAVR – un procedeu minim invaziv prin care a fost înlocuită valvea aortică defectă, fără incizii majore și cu o recuperare mai rapidă.

În același an, a fost diagnosticată și cu boala de Ménière, care provoacă vertij recurent și pierdere auditivă progresivă. Paralel, psihoții au identificat și un evitarea socială (Avoidant Personality Disorder), care a afectat profund relațiile ei sociale și performanța profesională.

Boala de Ménière produce simptome care pot agrava stresul și anxietatea. Vertijul și pierderea auditivă fac dificilă distincția între semnale cardiace și cele vestibulare, crescând riscul de confuzie diagnostică. În plus, anxietatea socială o face să evite consultațiile medicale, chiar și când simptomele se agravează, complicând monitorizarea continuă a stării cardiovasculare.

Cum poate fi gestionată această combinație complexă de afecțiuni?

Pentru a gestiona această combinație complexă, este necesar un plan de tratament integrat. Cardiologul poate prescrie anticoagulante și beta-blocante pentru a controla ritmul și preveni complicațiile. Un specialist în tulburări de echilibru indică terapia vestibulară și, dacă este necesar, medicamente anti-vertij pentru a reduce frecvența și intensitatea crizelor. În paralel, psihoterapia cognitiv-comportamentală ajută la identificarea și modificarea gândurilor negative legate de interacțiunile sociale, îmbunătățind capacitatea de a face față stresului și de a căuta ajutor atunci când este necesar.

Această poveste subliniază vitala importanță unei abordări multidisciplinare în medicina modernă. În România, accesul la servicii integrate – unde cardiologie, neurologie și sănătate mentală lucrează împreună – este încă limitat, dar există inițiative locale de a consolida rețelele de sănătate.

Pentru pacienți, înțelegerea legăturilor subtile între boli aparente nesimțite poate face diferența între o gestionare reacționată și una proactivă, între o viață prinsă în frică și una mai plină, mai conștientă.