Dezvoltarea Scalei Digitale de Amnezie pentru Adulți (DAAF) și a Profilului Psihometric al acesteia

Memoria implică interacțiuni cognitive complexe. Datele sunt codificate, stocate și recuperate prin diferite

Teoriile stabilite explică uita.

Teoria de descompunere sugerează că urme de memorie slăbesc în timp. Teoria interferenței arată că informațiile concurente sunt perturbate. Experimentele de retragere în serie arată că timpul și interferența nu sunt cauze interschimbabile.

Modelele de recuperare separă pierderile stocate de dificultățile de acces. Indicațiile de categorie pot ajuta la recuperarea cuvintelor inaccesibilă anterior. Aplicată memoriei digitale, codarea insuficientă, concurența de atenție și dependența de semne externe pot explica uitarea percepută.

Utilizarea digitală în sine nu dovedește degradarea memoriei. Acest chestionar nu testează mecanismele de memorie fundamentale.

Implicații ale cogniției externe

În acest studiu, digitalînseamnă software și dispozitive electronice. Exemple includ smartphone-urile, tabletele, motoarele de căutare și stocarea în cloud. Rolul lor esențial este obținerea de informații externe, chiar și offline. Teoria sarcinii cognitive explică modul în care procesarea limitată limitează învățarea. Descărcarea cognitivă descrie utilizarea resurselor externe pentru a reduce cerințele interne de procesare. Notă digitale și alarme sunt exemple clare.

Un model computațional vede descărcarea ca fiind echilibrarea valorii de reținere cu costurile interne și externe de stocare.

Externalizarea cogniției poate remodela executarea sarcinilor fără tulburări cognitive. Efectul Google a arătat că așteptările de acces în viitor au slăbit reamintirea detaliilor.

Distincția clinică

Cu toate acestea, a îmbunătățit localizarea informațiilor. Salvarea datelor anterioare poate ajuta, de asemenea, la învățarea ulterioară. Cercetările recente arată că descarcarea crește odată cu cererea de memorie.

Acest lucru îmbunătățește acuratețea imediată a sarcinii. Cu toate acestea, memoria ulterioară pentru imaginile păstrate este mai slabă decât simpla privire. Aceste descoperiri se referă la contexte diferite.

Succesul cu ajutorul extern nu este echivalent cu retinerea fără el. Studiul investighează dependența digitală fără a presupune că toate ajutoarele mnemonice sunt dăunătoare.

Amnezia digitală este definită aici ca fiind o dependență auto-reportată de tehnologia digitală pentru sarcinile

Există o linie clară între amnezia clinică și dependența digitală raportată. Amnezia clinică implică deficite în învățarea unor informații noi sau în recuperarea unor informații vechi. Studiile neurologice arată că aceste deficite pot coexista cu funcțiile de memorie conservate în alte locuri. Preferarea unui reamintitor digital sau a unei dificultăți de a raporta reamintirea fără dispozitiv nu reprezintă amnezie clinică. Restructurarea digitală reflectă o posibilă redistribuire a cererilor de prelucrare, nu un prejudiciu neurologic dovedit. Menținerea acestei diferențe împiedică interpretarea greșită a strategiilor de memorie modificate ca tulburare amnezică.

Instrumentele anterioare informează acest accent de măsurare. Un instrument inițial avea 20 de obiecte pentru studenții universitari.

Acesta a acoperit distragerea digitală, dependența, și detox digital. Mai târziu, o versiune cu 9 elemente a fost dezvoltată pentru adolescenți cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani. Recent adaptările turcești au extins dovezile.

O scară de 20 de elemente a fost testată pe studenții universitari. O versiune adaptată de 18 elemente, trifactorial, a fost raportată și în aceleși populații universitare. Aceste instrumente variază în conținut și în grupul studiat.