De ce nu ne simțim niciodată pe deplin satisfăcuți?

Relaxarea în scaunul tău este o iluzie?

Există adesea o oboseală subtilă care nu se vindecă prin somn, este ca o cursă continuă pe care mulți dintre noi o menținem în fiecare zi, sperând că următoarea cursă de succes, următoarea poziție sau următoarea apreciere primită va aduce, în cele din urmă, pace, va umple golul simțit în piept. De multe ori trăim în spatele unei ferestre impecabile de succes, colectând realizări profesionale și sociale, construind imagini inimaginabile, dar în spatele acestei serii de neîndemânate, avem doar acel sentiment profund de inadecvare, o convingere profundă a stării noastre interioare și interioare care nu va fi niciodată depășită, și indiferent ce se întâmplă în cercul nostru exterioar, vrem să ne confirmăm că acesta este un proces lung, scurt, durabil și durabil în care creștem, și vrem să înțelegem că copilul și copilul de la vârsta precoce sunt un ciclu constant.

În mod fizic, este greu să te relaxezi în scaunul tău, să-ţi laşi greutatea în întregime în picioare, pentru că organismul simte întotdeauna că trebuie să arate altceva pentru a fi în siguranţă. Vindecarea nu vine din încercarea de a te îmbunătăţi, ci din reînvăţarea organismului să experimentezi starea de sufficienţă.

Când îți neglijezi propriile nevoi fizice și mentale?

Starea în care eşti bine exact aşa cum eşti se traduce într-un corp îndepărtat: umerii tăi cad în mod natural, respiraţia ta este lentă, spaţioasă, şi tu tuseşti în abdomen, iar plămânii tăi îşi recape o greutate caldă şi plăcută pe care încerci să o iei pe podea.

Această presiune plină în piele devine un sentiment de blândeţe.

Este momentul în corp, la nivel celular, în care nu îţi dai atenţie, şi nu înseamnă că nu eşti un om bun şi nu acceptăm că o persoană bună, dar când trăieşti în faţa unei persoane bune, nu este o problemă simplă, iar o persoană bună nu este mai bună, dar nu este o problemă de a fi cu o persoană bună şi nu este de a noastră, dar nu este de a începe să ne respingem din partea de afară, dar nu este o persoană bună, dar nu este de a noastră.