Cum recunoști un vampir emoțional în viața ta: 7 semne de alertă

Răsturnarea bruscă a rolurilor în conflict?

Sezonul de Halloween ne aduce aminte de creaturi mitologice, însă cele mai periculoase nu se ascund prin poduri întunecate, ci ne bântuie viața de zi cu zi. Nu au nevoie de colți sau de usturoi, dar folosesc o „morsură” invizibilă: îți sug toată energia emoțională.

Psihologul clinic Laura Roxana Goga a explicat recent pe Facebook cum recunoști aceste persoane și ce comportamente transformă relațiile de familie, de cuplu sau de la birou într-un stres continuu.

Primul semnal de alarmă e talentul lor de a Întoarce foaia într-o secundă. Când le spui că te-au rănit, nici nu apuci să termini propoziția că au și devenit ei victimele.

Orbi la propria lor contribuție?

În loc să vorbiți despre ce au făcut, te trezești că trebuie să-i consolezi. Problema dispare ca prin minune, iar tu ajungi să le ceri scuze și să-i împaci.

Al doilea indiciu este lipsa totală de autocritică. Văd imediat unde greșesc ceilalți, dar când vine vorba de ei, se instalează o ceață densă. „Nu se văd în oglindă”, subliniază psihologul.

Orice încercare de a lămuri o neînțelegere se lovește de un zid, pentru că pur și simplu refuză să-și asume vreo vină.

De ce se tem de cuvântul „NU”?

A treia bubă mare e legată de cum reacționează la un refuz. Pentru ei, un simplu „nu” nu e o limită sănătoasă, ci o ofensă gravă.

Nu se tem de usturoi.

Se tem de cuvântul NU, spune Goga. Dacă refuzi ceva fără o mie de scuze sau promisiunea că data viitoare va fi da, se transformă instant în victime.

Unde fug când îi scoți la lumină?

Un alt moment revelator e atunci când îi pui să se uite în oglinda propriilor fapte și să explice ce au stricat. „Nu suportă să fie scoși la lumină”, explică psihologul, referindu-se la întrebări simple precum „Ce ai făcut concret?” sau „Ce schimbi de acum încolo?”.

Imediat se refugiază în întunericul scuzelor și al circumstanțelor atenuante.

Promisiunile curg gârlă, dar comportamentul rămâne același.

De ce scuzele lor sunt nemuritoare?

„Așa sunt eu”, „Știi că n-am vrut”, „Mă cunoști” sau „N-o să se mai întâmple” sunt fraze pe care le auzi la nesfârșit, uneori zeci de ani la rând.

Diferența dintre un regret pe bune și o simplă vrăjeală care doar amână conflictul stă exclusiv în fapte, nu în vorbe.

Astfel de tipare pot apărea oriunde: foști parteneri, prieteni, rude, șefi sau colegi de muncă.

Te recunoști în oglinda lor toxică?

Ai recunoscut vreun vampir până acum?

Fostul partener? Un prieten? Mama?

Șeful? Excelent, își provoacă psihologul urmăritorii. Rămâne însă o ultimă întrebare, poate cea mai grea: oare n-o fi fiind fiecare dintre noi, măcar uneori, vampirul din viața altcuiva?