Cum ajută echilibrul muncă-familie implicarea profesorilor de educație fizică

Capacitatea profesorului de a îndeplini această responsabilitate depinde de experiența sa profesională

Obiectivul abstract: Examinarea mecanismului relației dintre facilitarea muncii și a familiei și angajarea în muncă între profesorii chinezi în educație fizică (PE) în cadrul învățământului primar, gimnazial, gimnazial și universitar. Metodele: Un total de 624 de profesori au fost intervievați folosind patru scări de măsurare validate: Scala de facilitare a muncii și a familiei, Scala de satisfacție la locul de muncă, Scala de bunăstare subiectivă și Scala de angajament la muncă.

Rezultatele: Facilitarea muncii-familiei, satisfacția cu locul de muncă, bunăstarea subiectivă și implicarea în muncă au fost corelate pozitiv.

Analiza mediării a descoperit trei căi distincte: efectul independent de mediere al satisfacției la locul de muncă, efectul independent de mediere al bunăstării subiective și efectul serial de mediere de la satisfacția la locul de muncă la bunăstarea subiectivă.

O analiză comparativă a arătat că satisfacția la locul de muncă a jucat un rol mai important decât bunăstarea subiectivă în relația dintre facilitarea muncii-familie și implicarea profesorilor în muncă. Concluderea: constatările clarifică mecanismele interne de facilitare a activității de muncă și familie și oferă sprijin empiric pentru strategiile de îmbunătățire a angajamentului la muncă între profesorii de educație fizică.

Facilitarea muncii-familiei poate îmbunătăți bunăstarea subiectivă a profesorilor PE prin îmbunătățirea satisfacției de muncă, sporind astfel nivelul de implicare în muncă. În calitate de resursă primară în cadrul educației, profesorii determină direct eficiența educațională prin competența profesională și nivelul de dezvoltare (König et al. 2024).

În calitate de segment vital al forței de muncă didactice, profesorii de educație fizică (PE) sunt în primul rând responsabili de transmiterea cunoștințelor specializate și de promovarea sănătății fizice a elevilor.

Capacitatea profesorului de a îndeplini această responsabilitate depinde de experiența sa profesională și, în mod semnificativ, de starea psihologică pe care o aduce în rolurile profesionale. Angajamentul la muncă este definit ca o stare afectiv-motivativă pozitivă, satisfăcătoare, legată de muncă, care se caracterizează de vigorie, dedicare și absorbție (Bakker et al. 2008).

Acest studiu se concentrează pe profesorii chinezi de PE pentru a asigura diversitatea de eșantioane la nivelul educației.

Această lipsă este determinată nu numai de un număr insuficient de angajați, ci și de ratele ridicate de epuizare

Având în vedere concentrarea globală din ce în ce mai mare asupra sănătății publice și a dezvoltării sportului, angajamentul profesorilor PE este asociat pozitiv cu calitatea instruirii școlare.

În plus, acest angajament joacă un rol important în avansarea durabilă a sporturilor de masă și competitive (Fortin-Suzuki et al. 2024; Kuhn et al. 2020).

Cercetările existente indică că îmbunătățirea angajamentului profesorilor în muncă îmbunătățește performanța didactică, reducând în același timp intenția de schimb (Fu et al. 2022; Zhou et al. 2024).

Implicarea îmbunătățită promovează, de asemenea, stările emoționale pozitive și implicarea în învățare în rândul populației studențești (Vujčić et al. 2022; Xiong and Yuan, 2024). În consecință, identificarea de strategii eficiente pentru îmbunătățirea angajării profesorilor în PE este un domeniu critic de cercetare care necesită o atenție imediată.

Urgența de a înțelege determinanții angajării profesorilor este subliniată de criza mondială a deficitului de profesori.

Institutul de Politică de Învățare (2025) raportează că aproximativ 411.549 de poziții de predare în Statele Unite au fost fie neîncărcate sau ocupate de profesori care nu au fost complet certificați pentru atribuțiile lor în 2025, reprezentând aproximativ una din opt din toate pozițiile de predare la nivel național.

Această lipsă este determinată nu numai de un număr insuficient de angajați, ci și de ratele ridicate de epuizare, profesorii citând deteriorarea condițiilor de muncă și nemulțumirea față de profesie ca motive primare pentru părăsirea (Admiraal și Kittelsen Røberg, 2023). Cercetările au arătat că cerințele de locuri de muncă - în special presiunea temporală și sentimentele de stres - sunt puternic asociate cu o bunăstare mai scăzută a profesorilor, în timp ce resursele de locuri de muncă, cum ar fi un climat școlar sigur și o cultură de colaborare, sunt asociate pozitiv cu satisfacția și reținerea locului de muncă (Skaalvik și Skaalvik, 2018).

În acest context, identificarea factorilor care promovează implicarea profesorilor în PE în muncă - și înțelegerea mecanismelor psihologice prin care funcționează acești factori - este atât oportuna, cât și practic semnificativă.