Copilii cu risc de depresie se oprește mai mult pe fețe triste

Cum poate urmărirea ochilor dezvălui vulnerabilități ascunse?

Cercetătorii de la Binghamton University au descoperit că copiii cu un risc mai mare de depresie tind să fixeze fețele tristi timp de longer decât colegii lor. Studiul, publicat în septembrie 2026, a urmărit mișcările ochilor la copii vârsta de 8 până la 12 ani, care au antecedente familiale de depresie.

Acești copii au arătat o tendință clară să se oprească pe expresii triste, ceea ce sugerează un partialitate atențională care poate apărea înainte ca simptomele depresive să se manifeste.

Această tendință se manifeste doar față de stimulii emoționali negativi. La fețe fericite sau neutre, copiii cu risc crescut nu au arătat aceeași preoccupare. Aceasta sugerează că riscul de depresie poate modifica modul în care creierul tânăr procesează informațiile emoționale, întărind posibil gândurile negative. Cercetătorii cred că această inclinare cognitivă ar putea deveni un marker precoce pentru vulnerabilitate, înainte ca simptomele clinice să apară.

Folosind tehnologia de urmărire a ochilor cu infraroșu, cercetătorii au măsurat unde și cât timp copiii au privit fețele cu diferite expresii. Au fost arătați imagini lături în lătură cu expresii fericite și triste, iar privirea a fost înregistrată.

Datele au arătat că copiii cu risc crescut au petrecut semnificativ mai mult timp fixați pe fețele triste, chiar și când li s-a spus să se uite liber.

Putem redirecționa atenția prin intervenție timpurie?

Această atenție prelungită nu a fost observată la copiii cu risc scăzut, evidențiind o diferență clară în modul de procesare emoțională.

Studiul a controlat factori precum IQ-ul, starea de spirit curent și utilizarea de medicamente, pentru a izola efectul riscului familial.

Cercetătorii au observat că această partialitate a rămas constantă în sesiunile multiple de testare, indicând că este o caracteristică stabilă, nu un stadiu temporar. Rezultatele se potrivesc cu cele din cercetările la adulți cu depresie, unde partialitatea atențională față de stimulii negativi este bine documentată.

Deoarece partialitățile atenționale pot fi modificate prin antrenament cognitiv, experții explorează dacă intervențiile care țintește modelul de privire pot reduce riscul de depresie.

Unele programe pilote folosesc tehnici de modificare a partialității atenționale, antrenând copiii să se îndreaje spre stimulii neutri sau pozitivi. Rezultatele prelimenate arată promisiune în reducerea tendințelor de atenție negativă în mediul de laborator.

Ce întrebări frecvente există despre această tehnologie?

Totuși, cercetătorii avertizează că nu este clar dacă schimbarea modului de privire reduce direct probabilitatea de a dezvolta depresie.

Sunt necesare studii pe termen lung pentru a vedea dacă alterarea acestor modele conduce la rezultate mai bune în sănătatea mentală. Pentru moment, rezultatele oferă un instrument potențial de screening, nu de prevenire.

Ce grup de vârstă a fost studiat în această cercetare? Cercetarea s-a concentrat pe copiii între 8 și 12 ani, o perioadă în care semnele temprane de vulnerabilitate emoțională pot începe să apară.

Cum au măsurat cercetătorii unde copiii privau? Au folosit tehnologia de urmărire a ochilor cu infraroșu pentru a înregistra durata privirii și punctele de fixare când copiii au privit imagini cu fețe care exprimau diferite emoții.

Este această partialitate atențională o dovadă că un copil va dezvolta depresie? Nu. Partialitatea indică un risc crescut, dar nu este un predictor definitiv. Este un dintre mai mulți factori care pot contribui la vulnerabilitate și necesită studii suplimentare pentru a se înțelege valoarea ei predictivă.