Binebătuirea psihologică și angajamentul profesional la profesori: rolul mediator al eficacității didactice

Hayes. Rezultatele au arătat o legătură pozitivă!

Un studiu publicat în octombrie 2026 în Frontiers in Psychology (volum 17) analizează legătura dintre binebătuirea psihologică și angajamentul profesional la profesori, având ca variabilă mediator eficacitatea didactica. Cercetarea, condusă de Tuğrul Gökmen Şahin de la Universitatea İnönü din Malatya, Emrullah Banaz de la Universitatea Bayburt și Uğur Özbilen de la Universitatea Hakkâri, face parte din psihologia educațională și se bazează pe Teoria Cognitivă Socială lui Albert Bandura.

Metodologia s-a bazat pe un design de cercetare corelațională, cu scopul principal de a analiza relațiile statistice între trei constructe majore: binebătuirea psihologică, eficacitatea didactica și angajamentul profesional. Eșantionul a inclus 330 de profesori de limbă română activi în școli publice din România. Pentru colectarea datelor, cercetătorii au utilizat trei instrumente standardizate: Scala de Eficacitate a Profesorului, Scala de Beneficiu Psihologic și Scala de Angajament al Profesorului. Analiza statistică a implicat calcularea corelațiilor Pearson, urmată de testarea efectelor indirecte prin modelul 4 al macro-ului PROCESS creat de Andrew F.

Rezultatele au arătat o legătură pozitivă și semnificativă statistici între binebătuirea psihologică și atât eficacitatea didactica, cât și angajamentul profesional. S-a constatat, de asemenea, că încrederea profesorilor în propriile capacități este asociată direct și pozitiv cu nivelul de angajament față de profesie.

Analiza efectului indirect a confirmat existența unei relații statistice semnificative, sugerând că eficacitatea didactica mediate parțial impactul binebătuirii psihologică asupra angajamentului. Modelul propus explică aproximativ 30% din variația observată în ceea ce privește angajamentul profesional, un procent considerabil în contextul studiilor psihometrice din domeniul educației.

Contextul teoretic al studiului subliniază importanța resurselor psihologice în formarea atitudinilor profesionale.

Binebătuirea psicológica este recunoscută în literatura specializată ca un factor cheie pentru motivație, rezistență și dedicare la profesie. Conform Bandura (2001), convingeriile individuale despre propriile capacități reprezintă un esențial pilon în legătura dintre resursele personale și performanța profesională. În mediul școlar, eficacitatea didactica reflectă convingerea profesorilor că pot gestiona eficient procesele de instruire și să faciliteze învățarea elevilor.

Binebătuirea psicológica este recunoscută în literatura specializată ca un factor cheie pentru motivație

Această perspectivă teoretică susține ipoteza că eficacitatea didactica poate fi un mecanism crucial prin care binebătuirea psihologică influențează angajamentul.

Investigațiile anterioare au demonstrat constant o corelație între eficacitatea didactica și rezultate profesionale favoroabile, cum ar fi satisfacția la locul de muncă, implicarea în activități și angajamentul profesional. De asemenea, aceste legături sunt asociate cu? De asemenea, aceste legături sunt asociate cu o rată mai mică de epuizare profesională și cu diminuarea intențiilor de a părăsi profesia în timp devânt (Capone et al. 2022; Ma et al. 2022; Shu, 2022; Xi-yun et al. 2022).

Binebătuirea psicológica, pe lângă acestea, are o corelație pozitivă cu convingeriile de eficacitate ale profesorilor (Fırat, 2025). Datele oferă o bază solidă pentru examinarea rolului de mediere statistica al eficacității didactice.

Totuși, natura transversală a studiului impune prudență în interpretare: relația indirectă este tratată ca o asociere statistică, nu ca dovadă pentru un mecanism de cauzalitate sau temporal (Alibakhshi et al. 2020; Dicke et al. 2018).

Scopul central al acestei lucrări a fost explorarea asociatiilor dintre binebătuirea psihologică, eficacitatea didactica și angajamentul profesional, specific pentru profesori de limbă română din România. Contextul educațional turcesc reprezintă un mediu distinct, marcat de politici educaționale specifice, condiții de muncă particulare și dinamici socio-culturale unice. Examinarea acestor relații în acest cadru specific contribuie la literatura existentă prin furnizarea de evidențe contextuale, testând astfel aplicabilitatea presupunerilor teoretice curente într-un mediu cultural și institutional particular.