Alegeri controversate la Colegiul Psihologilor: Scandal și Suspiciuni
Ce criză ascunde suspendarea alegerilor?
Suspendarea alegerilor din cadrul Colegiului Psihologilor din România (CPR) nu reprezintă doar un simplu incident administrativ.
Este un moment critic în care frustrarea acumulată de mulți psihologi se intersectează cu lipsa de transparență și sentimentul că deciziile sunt luate într-un cerc restrâns, departe de realitatea celor pe care ar trebui să îi reprezinte.
Într-o discuție deschisă cu dr. Edmond Cracsner, președintele Colegiului Psihologilor din România, au fost aduse la lumină nu doar explicațiile oficiale, ci și aspectele sensibile ale sistemului: metodologii contestate, suprapuneri de interese și o structură internă care ridică întrebări legitime.
Denisa Scripcariu: De ce a fost anulat calendarul alegerilor, în condițiile în care anterior se comunica că procesul decurge normal? Edmond Cracsner: „În urma centralizării, au fost identificate 23-24 de filiale în care nu s-au putut constitui comisiile teritoriale. Fără acestea, procesul electoral nu putea continua.”
DS: A fost o problemă de organizare sau o metodologie defectuoasă? EC: „Am propus o metodologie care să corecteze problemele anterioare, însă aceasta nu a fost adoptată de majoritatea din comitetul director și consiliu.”
În practică, regulile adoptate au limitat posibilitatea constituirii comisiilor teritoriale, blocând astfel întregul proces electoral.
Există conflicte de interese la CPR?
DS: Este etic ca membri ai conducerii să fie, simultan, furnizori de formare sau distribuitori de instrumente? EC: Există situații în care membri ai comitetului director sunt, în același timp, creatori sau distribuitori de instrumente ori furnizori de formare.
Aceste cazuri nu sunt complet reglementate.
Această suprapunere ridică o întrebare esențială: cât de obiective pot fi deciziile atunci când există interese directe în piață?
DS: Există mecanisme care să prevină conflictele de interese în cazul persoanelor apropiate?
EC: „Au existat situații în care membri ai aceleași familii au ocupat funcții de conducere în comisii diferite.”
Fără a intra în detalii personale, această realitate alimentează percepția unei structuri în care deciziile pot fi influențate de relații interne, nu doar de criterii profesionale.
Transparența financiară: este timpul
DS: De ce nu sunt publicate constant bugetele și rapoartele de audit? EC: „Colegiul este o organizație de interes public, dar de drept privat, iar legislația nu impune explicit publicarea bugetelor.”
Chiar și în absența unei obligații stricte, întrebarea rămâne: este suficient acest lucru pentru a menține încrederea membrilor?
DS: Cum justificați utilizarea fondurilor pentru servicii juridice, în contextul unui demers legislativ declarat ulterior neconstituțional? EC: „Suma de aproximativ 200.000 de euro nu a fost direcționată exclusiv către casa de avocatură, ci distribuită între indemnizații de ședință, servicii juridice și servicii de promovare.”
Însă, dincolo de distribuția fondurilor, rămâne întrebarea esențială: cine își asumă rezultatul?
DS: Există o discrepanță între standardele declarate și realitatea din sistem? EC: „Masteratul este considerat necesar pentru profesionalizare, însă modul în care sunt construite cerințele actuale ridică probleme de sustenabilitate și echitate pentru practicieni.”
DS: Ce s-a întâmplat cu proiectul de digitalizare al Colegiului Psihologilor din România, pentru care s-au alocat sume considerabile?
EC: A existat un proiect de digitalizare pentru care s-au plătit zeci de mii de euro, însă, în momentul de față, nu există un rezultat funcțional.
Standardele sunt respectate cu adevărat?
Proiectul a fost aprobat în 2018, a intrat în plată în 2019, iar în 2025 nu este finalizat.
„O parte semnificativă din sumă (50.000) — aproximativ 75% — a fost achitată la semnarea contractului, însă până în prezent nu există livrabile funcționale.”
Poate că nu mai vorbim doar despre disfuncții administrative.
Poate că discutăm despre un sistem în care conflictele de interese nu mai sunt excepții, ci realități tolerate, insuficient reglementate și, uneori, ignorate.
Când persoane aflate în poziții de decizie pot avea, simultan, interese profesionale sau comerciale în același ecosistem pe care îl reglementează, iar proiecte finanțate cu sume semnificative rămân fără rezultate concrete ani la rând, întrebarea nu mai este dacă există o problemă. Ci cât de profundă este aceasta.
Pentru o instituție care ar trebui să susțină standardele profesiei, lipsa de transparență, suprapunerile de interese și proiectele nefinalizate nu sunt simple erori.